curbați

CURBÁ, curbez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) face curb (I), a (se) încovoia, a (se) îndoi, a (se) arcui. – Din fr. courber.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CURBÁT, -Ă, curbaţi, -te, adj. Încovoiat, arcuit, îndoit. – V. curba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CURB//Á ~éz tranz. A face să se curbeze; a arcui; a coroia; a încovoia; a cambra. /<fr. courber
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CURB//Á mă ~éz intranz. A căpăta formă de curbă; a se arcui; a se cambra; a se coroia; a se încovoia. /<fr. courber
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CURBÁ vb. I. tr., refl. A (se) face curb; a (se) arcui, a (se) îndoi. [< fr. courber].
(Dicţionar de neologisme)

CURBÁT, -Ă adj. Încovoiat, arcuit, îndoit. [Cf. fr. courbé].
(Dicţionar de neologisme)

CURBÁ vb. tr. a (se) face curb; a (se) îndoi. (< fr. courber)
(Marele dicţionar de neologisme)

curbá vb., ind. prez. 1 sg. curbéz, 3 sg. şi pl. curbeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CURBÁ vb. 1. v. încovoia. 2. v. apleca. 3. v. îndoi. 4. a (se) frânge, a (se) îndoi. (S-a ~ de mijloc.)
(Dicţionar de sinonime)

CURBÁT adj. 1. v. încovoiat. 2. v. îndoit. 3. înco-voiat, îndoit, răsucit, strâmb. (Fiare ~.) 4. v. ar-cuit. 5. v. parabolic. 6. v. aplecat. 7. v. adus. 8. v. coroiat.
(Dicţionar de sinonime)