curente dex - definiţie, sinonime, conjugare

curente

[Sinonime]
CURÉNT, -Ă, curenţi, -te, adj., s.m., s.n. I. Adj. 1. (Despre vorbire) Curgător, uşor, fluent. 2. (Despre an, lună) Care este în curs; prezent. ♦ De fiecare zi, zilnic; actual. Lucrări curente. ♢ Cont curent = cont deschis la bancă de o întreprindere, de o instituţie sau de persoane particulare, unde se depun şi de unde se ridică sumele pentru a fi utilizate după nevoie. 3. (Despre preţuri) Existent într-un moment dat; în curs. ♢ Monedă curentă = monedă cu valoare circulatorie. ♦ Care circulă; obişnuit, uzual. Expresii curente. 4. (În sintagma) Apă curentă = instalaţie de apă potabilă care poate fi folosită în permanenţă în locuinţe. II. S.m. 1. (Şi în sintagma curent de aer) Deplasare, mişcare a unei mase de aer dintr-un loc într-altul, cauzată de o diferenţă de temperatură; flux. 2. Mişcare a apei în direcţia pantei; curs. ♢ Curent marin (sau oceanic) = mişcare a apei în mări şi oceane. 3. (Şi în sintagma curent electric) Deplasare ordonată, într-o anumită direcţie, a purtătorilor de sarcină electrică. ♢ Curent electric continuu = curent electric al cărui sens şi a cărui intensitate nu variază periodic în timp. Curent electric alternativ = curent electric al cărui sens şi a cărui intensitate variază periodic în timp. ♦ Intensitate a curentului electric. III. S.n. Ansamblu de idei, opinii (politice, ştiinţifice, artistice) care sunt adoptate la un moment dat de un număr mai mare de oameni. ♢ Curent literar (sau artistic) = mişcare artistică sau literară care reuneşte un număr de scriitori sau de artişti în baza unui program estetic şi a unor înclinaţii (relativ) comune. ♢ Expr. A pune (sau a ţine pe cineva) în (sau la) curent = a informa (pe cineva) despre mersul unui lucru. A se pune (sau a se ţine, a fi) în (sau la) curent = a se informa despre mersul unui lucru. A se pune (sau a se ţine, a fi) în (sau la) curent (cu ceva) = a se informa cu privire la un lucru. – Din fr. courant.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CURÉN//T1 ~ţi m. 1) Mişcare a apei în direcţia pantei. ♢ ~ marin deplasăre de apă în mări şi oceane, provocată de maree, de înclinarea nivelului mării, de vânturi etc. 2) Mişcare de aer cauzată de diferenţa de temperatură. ♢ A-l trage pe cineva ~tul a răci fiind expus la un flux de aer în interiorul unei clădiri. 3) fiz. Sarcină electrică aflată în mişcare. ~ continuu. ~ alternativ. /<fr. courant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CURÉN//T2 ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre unităţi de timp) Care este în curs; în care ne aflăm. Anul ~. 2) Care are loc în mod obişnuit; de fiecare zi; zilnic; cotidian. Chestiuni ~te.Cont ~ cont la o bancă unde sumele se depun şi se ridică la necesitate. 3) (despre preţuri) Care există în timpul de faţă; în curs; actual. ♢ Monedă ~tă monedă care circulă; monedă valabilă. 4) (despre vorbire) Care se produce uşor, fără efort; curgător; fluent; cursiv. 5): Apă ~tă apă care vine prin ţevi la robinete şi poate fi folosită în orice moment. /<fr. courant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CURÉNT3 ~e n. Ansamblu de teorii, idei, opinii (politice, ştiinţifice, artistice etc.) care îşi găsesc un număr mare de adepţi. ♢ A pune (sau a ţine pe cineva) la ~ a informa pe cineva asupra unei chestiuni. A fi (sau a se pune sau a se ţine) la ~ a se informa despre mersul unui lucru. /<fr. courant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CURÉNT4 adv. Liber, fără efort. A vorbi o limbă ~. /<fr. courant
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CURÉNT s.n. Ansamblu de idei, de opinii (politice, ştiinţifice, artistice etc.) adoptate la un moment dat de un număr mare de oameni. ♢ Curent literar = mişcare literară de o anumită amploare, care constituie o rezultantă generală a tendinţelor unei anumite epoci. [< fr. courant].
(Dicţionar de neologisme)

CURÉNT s.m. 1. Deplasare a unei mase de aer cauzată de o diferenţă de temperatură şi de presiune. 2. Curs al apei, mişcare a lichidelor în direcţia pantei lor. ♢ Curent marin = mişcare care antrenează mase mari de apă din masa oceanelor şi a mărilor. 3. (Fiz.) Sarcină electrică în mişcare. 4. (Mar.) Parâmă ce trece printr-un sistem de scripeţi cu care se ridică bărcile. [< fr. courant].
(Dicţionar de neologisme)

CURÉNT, -Ă adj. 1. (Despre vorbire) Curgător, fluent. 2. (Despre an, lună) În curs; prezent. ♦ (Fig.) Obişnuit, uzual. 3. Apă curentă = apă care curge de la robinet. [< fr. courant].
(Dicţionar de neologisme)

CURÉNT, -Ă I. adj. 1. (despre vorbire) curgător, fluent. 2. (despre an, lună) în curs; prezent. ♢ (fig.) care circulă; obişnuit, uzual. 3. apă ~ă = apă care curge de la robinet. 4. (mat.) punct ~ = punct mobil care parcurge o curbă. II. s. m. 1. deplasare a unei mase de apă sau de aer într-o anumită direcţie. 2. mişcare orientată a particulelor încărcate cu sarcini electrice. 3. parâmă ce trece printr-un sistem de scripeţi cu care se ridică bărcile. III. s. n. ansamblu de idei, de teorii politice, ştiinţifice, artistice etc., rezultantă generală a tendinţelor unei anumite epoci. o a se pune (sau a se ţine) la ~ = a se informa. (< fr. courant)
(Marele dicţionar de neologisme)

curént adj. m., pl. curénţi; f. sg. curéntă, pl. curénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

curént (de aer, marin) s. m., pl. curénţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

curént (artistic, de idei) s. n., pl. curénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CURÉNT adj. 1. v. actual. 2. v. zilnic. 3. v. cunoscut. 4. v. obişnuit.
(Dicţionar de sinonime)

CURÉNT adj. v. cursiv, italic.
(Dicţionar de sinonime)

CURÉNT s. 1. (FIZ.) flux. (~ de particule.) 2. v. curs. 3. v. mişcare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cu cur cure curen curent

Cuvinte se termină cu literele: te nte ente rente urente