curge dex - definiţie, sinonime, conjugare
CÚRGE, pers. 3 cúrge, vb. III. Intranz. I. 1. (Despre ape) A se mişca necontenit în direcţia pantei. ♢ Expr. A curge gârlă = a veni din belşug. Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câştigul nu este mare, tot te alegi cu ceva. ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundenţă, întruna. 2. A pluti. Curgeau pe râu scânduri rupte. 3. (Despre sânge) A circula. 4. (Despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge) A se scurge, a picura. ♦ A supura. ♦ (Despre unele materii trecute în stare lichidă) A se prelinge. A curs lumânarea. ♦ A lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru. Curge butoiul. 5. A se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată. 6. A atârna, a spânzura. Părul lung curgea în viţe până pe spate. ♢ Expr. A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrenţăroase. 7. (Despre grupuri de fiinţe sau de vehicule) A se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi. II. Fig. 1. (Despre vorbe, discursuri, stil etc.) A se înşira cu uşurinţă. 2. (Despre timp, viaţă, zile etc.) A trece, a se desfăşura. 3. (Despre termene, dobânzi) A se socoti, a începe de la... 4. (Înv.; despre apariţia unui fenomen) A rezulta, a proveni, a decurge. [Perf. s. curse, part. curs. – Var.: (înv. şi reg.) cúre vb. III] – Lat. currere (după merge).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CÚRGE pers. 3 cúrge intranz. 1) (despre ape) A se mişca necontenit la vale. ♢ ~ gârlă a veni cu prisosinţă. 2) fig. (despre fiinţe sau vehicule) A se deplasa în lanţ; a veni într-un şuvoi permanent. 3) fig. (despre viaţă, unităţi de timp) A se consuma treptat; a se scurge; a trece. ♢ Va curge încă multă apă pe râu (sau pe gârlă, pe Dunăre etc.) va trece încă multă vreme. 4) (despre ploaie) A cădea din belşug. 5) (despre învelitori, acoperişuri, poduri) A lăsa să pătrundă apa (sau alte lichide). 6) (despre lacrimi, sudoare etc.) A ieşi prelingându-se. 7) (despre sânge) A se mişca continuu într-un anumit sens şi într-un anumit spaţiu. 8) (despre recipiente) A lăsa să iasă lichidul dinăuntru. 9) pop. (despre bube, răni) A elimina puroi; a supura; a puroia. 10) A se desprinde din ceva, căzând câte puţin şi succesiv. Grâul curge din sac.A-i ~ peticele a fi îmbrăcat în haine zdrenţăroase. 11) A atârna liber în jos. Părul curge pe spate. 12) fig. (despre cuvinte, expresii etc.) A se înşira cu uşurinţă. /<lat. currere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cúrge (-g, cúrs), vb. – 1. A se prelinge o masă lichidă. – 2. A pluti. – 3. A produce, a cauza. – 4. A se vărsa (un rîu). – 5. A ieşi, a supura o secreţie din corp. – 6. A se revărsa, a da pe dinafară. – 7. A pierde lichid un vas. – 8. A veni în număr mare. – 9. A se răspîndi. – 10. A se dezvolta. – 11. A trece (timpul), a se scurge (timpul). – 12. A decurge, a proveni. – 13. A cădea, a se împrăştia. – 14. A recădea. – 15. A circula (sîngele). De la vb. a cure, modificat după un întreg grup de verbe care au o formă identică la part. trecut şi la perf. simplu: curg a fost refăcut după curs, ca mers, şters, ung, sting, împung, dreg, etc. (după Puşcariu 455; DAR şi Puşcariu, Lr., 22, numai prin analogie cu merg şi pentru a evita omonimia de la prezent cu cur; cf. Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 421; Candrea-Dens., 457). Fundamental are aceleaşi sensuri cu cure, dar se aplică numai maselor lichide sau obiectelor imateriale; prin urmare lipseşte sensul de „a fugi, a alerga”, propriu lui cure. – Der. curgător, adj. (care curge; fluid); cursător, adj. (înv., curgător); decurge, vb. (a proveni), format din fr. découler de la couler; decurs, s.n. (transcurs); scurge, vb. (a vărsa; a goli; a prelinge; a se vărsa un rîu; a trece timpul), care reprezintă, prin intermediul lui a scure şi cu aceeaşi modificare ca curge, lat. excŭrrĕre (Candrea-Dens., 461; Candrea); incurge, vb. (a invada, a face o incursiune , a pătrunde), cuvînt literar folosit în Trans., format după modelul lat. incŭrrĕre.
(Dicţionarul etimologic român)

cúrge vb., ind. prez. 3 sg. cúrge; 3 pl. curg; part. curs
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CÚRGE vb. 1. (astăzi rar) a se scurge, (pop.) a merge, (înv. şi reg.) a cure, a râura, (înv.) a purcede. (Apa ~ lin la vale.) 2. a trece. (Apa ~, pietrele rămân.) 3. v. circula. 4. a-i pica, a-i picura, a i se prelinge, a i se scurge, (pop.) a-i merge. (Îi ~ lacrimi din ochi.) 5. v. supura. 6. v. atârna.
(Dicţionar de sinonime)

CÚRGE vb. v. decurge, proveni, reieşi, rezulta, scurge, trece, urma.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cu cur curg

Cuvinte se termină cu literele: ge rge urge