curgător
[Sinonime]
CURGĂTÓR, -OÁRE, curgători, -oare, adj. 1. (Despre ape) Care curge necontenit. 2. Fig. (Despre vorbire, frază, stil) Cu debit bogat, uşor şi plăcut; fluent; cursiv. 3. (Înv.; despre an, lună) Curent (I 2). – Curge + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CURGĂTÓR1 adv. (despre felul de a vorbi) Uşor, fără efort. A vorbi ~. /a curge + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CURGĂT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre ape) Care curge necontenit; care nu este stătătoare. 2) fig. (despre vorbire, stil) Care se caracterizează prin lipsă de efort; care se desfăşoară natural şi fluent; cursiv. /a curge + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
curgătór adj. m., pl. curgătóri; f. sg. şi pl. curgătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CURGĂTÓR adj. (pop.) mergător. (Apă ~oare.)
(Dicţionar de sinonime)
CURGĂTÓR adj. v. actual, contemporan, curent, fluent, prezent.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Curgător ≠ stătător
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CURGĂTÓR1 adv. (despre felul de a vorbi) Uşor, fără efort. A vorbi ~. /a curge + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
curgătór adj. m., pl. curgătóri; f. sg. şi pl. curgătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CURGĂTÓR adj. (pop.) mergător. (Apă ~oare.)
(Dicţionar de sinonime)
CURGĂTÓR adj. v. actual, contemporan, curent, fluent, prezent.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Curgător ≠ stătător
(Dicţionar de antonime)