curie dex - definiţie, sinonime, conjugare

curie

curie curie
CÚRIE1, curii, s.f. 1. Diviziune a tribului la romani. 2. Administraţie pontificală a bisericii romano-catolice. – Din lat. curia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CURIE2 s.m. Unitate de măsură pentru radioactivitate. [Pr.: cü-ri] – Din fr. curie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÚRI//E1 -i f. 1) Subdiviziune religioasă, militară şi politică a tribului primitiv la romani. 2) Senatul municipiilor. 3)Administraţia pontificală a bisericii romano-catolice. ~ papală. [Sil. -ri-e] /
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CURIE2 [pr.: chiurí] m. Unitate de măsură a radioactivităţii. /<fr. Curie n. pr.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÚRIE s.f. 1. (Ist.) Unitate religioasă, militară şi politică la romani, reprezentând o subdiviziune a triburilor primitive. ♦ Loc unde se aduna această unitate. ♦ Clădire în care se aduna senatul roman. ♦ Senatul municipiilor. 2. (Bis.) Administraţia pontificală a bisericii catolice. [Pron. cu-ri-e, gen. -iei. / < lat. curia, cf. it. curia, fr. curie].
(Dicţionar de neologisme)

CURÍE s.m. Unitate de măsură a radioactivităţii, egală cu activitatea unui material radioactiv în care se dezintegrează 3,7·1010 nuclee pe secundă. [Pron. cü-ri. / < fr. curie, cf. Curiefizician francez].
(Dicţionar de neologisme)

CÚRIE1 s. f. 1. unitate religioasă, militară şi politică la romani, subdiviziune a triburilor primitive. ♢ loc unde se aduna această unitate. 2. edificiu destinat şedinţelor corpurilor constituite ale municipiilor romane. ♢ senatul municipiilor. 3. administraţia pontificală a bisericii catolice. (< lat. curia)
(Marele dicţionar de neologisme)

CURIE2 [CÜ-RÍ] s. m. unitate a activităţii substanţelor radioactive, de 3,7*1010 dezintegrări pe secundă, activitatea unei mase de radiu de 1 g. (< fr. curie)
(Marele dicţionar de neologisme)

cúrie (diviziune tribală, administraţie a bisericii) s. f. (sil. -ri-e), art. cúria (sil. -ri-a), g.-d. art. cúriei; pl. cúrii, art. cúriile (sil. -ri-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

curíe (unitate de măsură) s. m. [pron. fr. cü-rí]; simb. Ci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cúrie, cúrii, s.f. (reg.) curtea de casaţie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: cu cur curi

Cuvinte se termină cu literele: ie rie urie