curmături
[Sinonime]
CURMĂTÚRĂ, curmături, s.f. Depresiune, adâncitură pe culmea unui deal sau a unui munte; prăpastie între doi munţi sau două dealuri; şa (4). – Curma + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CURMĂTÚR//Ă ~i f. Depresiune pe culmea unui deal sau a unui munte. /a curma + suf. ~ătură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
curmătúră s. f., g.-d. art. curmătúrii; pl. curmătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
curmătúră, curmătúri, s.f. (pop.) 1. secţiune transversală; crestătură, incizie. 2. depresiune, adâncitură în teren; deşelătură. 3. urmă, adâncitură, dungă. 4. (la pl.) durerile naşterii (facerii).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
CURMĂTÚRĂ s. (GEOGR.) şa, (reg.) deşilătură.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CURMĂTÚR//Ă ~i f. Depresiune pe culmea unui deal sau a unui munte. /a curma + suf. ~ătură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
curmătúră, curmătúri, s.f. (pop.) 1. secţiune transversală; crestătură, incizie. 2. depresiune, adâncitură în teren; deşelătură. 3. urmă, adâncitură, dungă. 4. (la pl.) durerile naşterii (facerii).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
CURMĂTÚRĂ s. (GEOGR.) şa, (reg.) deşilătură.
(Dicţionar de sinonime)