custură dex - definiţie, sinonime, conjugare

custură

[Sinonime]
CUSTÚRĂ, custuri, s.f. 1. (Pop.) Lamă, tăiş de cuţit; cuţit rudimentar (fără plăsele); cuţit. 2. (Reg.) Creastă de munte stâncoasă, ascuţită, zimţată, specifică epocii glaciare. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CUSTÚR//Ă ~i f. pop. 1) Parte metalică şi tăioasă a unui instrument; lamă. 2) Cuţit rudimentar, fără plăsele. /cutit + suf. ~tură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

custúră (custúri), s.f. – 1. Lama unui cuţit sau a oricărui instrument tăios. – 2. Cuţit, briceag. – 3. Cuţit care nu taie. – 4. Cuţit de rindea. – 5. Brăzdar de plug. – 6. Cuţit de cizmărie. – 7. Creastă de munte, pisc. – Var. custure, cusutură, cuţitură. Mr. custură. Origine incertă. Apare şi în bg., slov. kustura, sb. kùstura, mag. kusztor(a), fapt pentru care s-a considerat de origine sl. (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 89; Conev, 66, 69); însă cuvîntul nu poate fi autentic sl., şi mai curînd pare a proveni din rom. (Berneker 652; Skok, Slavia, IV, 338; cf. şi Capidan, Raporturile, 207 şi Drăganu, Dacor., VII, 109, pentru originea rom. a mag.) Astfel stînd lucrurile, se consideră că custură este o reducere de la cuţitură, din lat. *cotire „a face vîrf”, cu aceeaşi reducere ca neguţătornegustor sau toţi treitustrei (Laurian; Tiktin; Pascu, I, 74; DAR; Scriban). Der. din tc. ustura (Popescu-Ciocănel 27), pare puţin probabilă.
(Dicţionarul etimologic român)

custúră s. f., g.-d. art. custúrii; pl. custúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

custúră, custúri, s.f. (pop.) 1. lamă, tăiş de cuţit. 2. placă de metal. 3. ferăstrău, firez. 4. fierul coasei. 5. cuţit rudimentar, cu mâner de lemn sau fără el; ciorsă, bleau. 6. daltă. 7. parte a plugului ( fierul, undreaua). 8. unealta cu care se curăţă, se retează şi se scot fagurii din stup. 9. cuţit cu care se taie capetele cercurilor la butoaie. 10. cuţitul cizmarului. 11. creastă stâncoasă de munte, ascuţită, zimţată, specifică epocii glaciare. 12. om cu apucături rele, hoţ, custurar.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
CUSTÚRĂ s. (GEOGR.) karling. (~ unui munte.)
(Dicţionar de sinonime)

CUSTÚRĂ s. v. ascuţiş, briceag, cuţit, fier, lamă, limbă, tăiş.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cu cus cust custu custur

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura stura ustura