cusur

CUSÚR, cusururi, s.n. 1. Imperfecţiune, defect, meteahnă, hibă; p.ext. viciu 2. (Înv.) Rest, lipsă dintr-o sumă de bani (datorată) 3. (Înv.) Aluzie – Din tc. kusur
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

cusur
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CUSÚR ~uri n. 1) Latură negativă a caracterului sau defect al fizicului cuiva; meteahnă; neajuns. 2) Defect al unui lucru; neajuns. /<turc. kusur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cusúr (cusúruri), s.n. – 1. Lipsă, lacună. – 2. Rest, sold. – 3. Rest, bani daţi ca rest. – 4. Defect, imperfecţiune, meteahnă. – 5. (Înv.) Greşeală, eroare. – 6. (Înv.) Aluzie. – Mr. cusure, megl. cusur. Tc. kusur (Roesler 597; Şeineanu, II, 150; Cihac, II, 570; Berneker 652; Lokotsch 1268; Ronzevalle 134), cf. ngr. ϰουσούρι, alb., bg., sb. kusur. – Der. cusurgiu, adj. (care găseşte cusururi); cusurliu, adj. (care critică).
(Dicţionarul etimologic român)

cusúr s. n., pl. cusúruri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CUSÚR s. 1. v. defect. 2. v. anomalie. 3. v. patimă.
(Dicţionar de sinonime)

CUSÚR s. v. abatere, aluzie, culpabilitate, culpă, eroare, greşeală, păcat, rest, restanţă, vină, vinovăţie.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
Cusur ≠ calitate, virtute, perfecţiune, merit
(Dicţionar de antonime)