cusurgie

CUSURGÍU, -ÍE, cusurgii, s.m. şi f., adj. (Fam.) (Persoană) înclinată să găsească cusururi (1) la orice; (persoană) care are chef de ceartă. – Cusur + suf. -giu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CUSURGÍ//U ~i m. pop. Persoană care caută cusururi în toate. /cusur + suf. ~giu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cusurgíu s. m., art. cusurgíul; pl. cusurgíi, art. cusurgíii
(Dicţionar ortografic al limbii române)