cută dex - definiţie, sinonime, conjugare
CÚTĂ, cute, s.f. 1. Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte; încreţitură, fald, creţ, pliu. ♦ Urmă, dungă rămasă pe o ţesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite. ♦ Încreţitură a scoarţei pământului, formată sub acţiunea forţelor tectonice. 2. Zbârcitură (a obrazului); rid, creţ. – Din bg. kuta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CUTÁ, cutez, vb. I. 1. Tranz. A încreţi, a îndoi (adânc) un material textil, a-i face falduri, cute, creţuri; a plia, a drapa. ♦ Refl. (Despre scoarţa pământului) A suferi o cutare2. 2. Refl. (Despre piele, mai ales despre cea de pe obraz) A se zbârci; a se rida; p. ext. (despre oameni) a îmbătrâni. – Din cută.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÚT//Ă ~e f. 1) Îndoitură la un material textil sau la un obiect de îmbrăcăminte. 2) Încreţitură a pielii (mai ales pe faţă); rid; zbârcitură; creţ. 3) Încreţitură a scoarţei pământeşti, apărută sub acţiunea forţelor tectonice. /<bulg. kuta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A CUT//Á ~éz tranz. 1) (rochii, fuste, ţesături) A înzestra cu cute; a plisa. 2) A face să se cuteze. /Din cută
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CUT//Á mă ~éz intranz. 1) (despre produse textile, confecţii etc.) A face cute. 2) (despre scoarţa terestră) A se deforma în cute sub acţiunea proceselor interne. 3) (despre piele, faţă etc.) A căpăta cute; a se încreţi; a se zbârci; a se rida. /Din cută
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cútă (cúte), s.f. – 1. Pliu, îndoitură. – 2. Zbîrcitură, încreţitură, rid. – 3. Pungă sub ochi. – 4. (Rar) Felie, bucată tăiată. Origine incertă. Pare a fi vorba de lat. cŭtem „piele” (Puşcariu, Conv. lit., XXXIX, 61-3; Puşcariu 469; Lausberg 42; cf. părerea contrară la Domaschke 88), cf. sard. kude, sicil. kuti, piem. ku. Semantismul este dificil; poate trebuie explicat prin contaminarea cu gr. ϰότις „crestătură, incizie”. Cealaltă explicaţie, bazată pe bg. skut „margine, tiv” (Skok 67) nu este mai convingătoare. DAR propune bg. kutta, pe care nu îl cunoaştem, şi care ar putea proveni din rom., dacă este cuvînt atît de rar cum pare. – Der. cuta, vb. (a îndoi, a face cute).
(Dicţionarul etimologic român)

cútă s. f., pl. cúte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cutá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. cuteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cuţă1, cuţe, s.f. (reg.; mai ales la pl.) fâşii de slănină pentru afumat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

cuţă2, cuţe, s.f. (reg.) 1. căţea. 2. femeie guralivă, purtătoare de vorbe rele; clevetitoare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
CÚTĂ s. 1. creţ, fald, godeu, pliseu, pliu, (reg.) pătură. (~ a unei rochii.) 2. v. boţitură. 3. îndo-itură, (rar) răsfrângătură, răsfrânsătură, răsfrântură. (~ la un obiect de îmbrăcăminte.) 4. (GEOL.) încreţitură. (~ a scoarţei terestre.) 5. v. încreţitură. 6. v. rid.
(Dicţionar de sinonime)

CUTÁ vb. 1. v. plisa. 2. v. drapa. 3. (GEOL.) a (se) încreţi. (Suprafaţa pământului s-a ~ în urma seismului.) 4. v. rida. 5. v. încreţi.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A cuta ≠ a descreţi
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: cu cut

Cuvinte se termină cu literele: ta uta