cute dex - definiţie, sinonime, conjugare
CÚTĂ, cute, s.f. 1. Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte; încreţitură, fald, creţ, pliu. ♦ Urmă, dungă rămasă pe o ţesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite. ♦ Încreţitură a scoarţei pământului, formată sub acţiunea forţelor tectonice. 2. Zbârcitură (a obrazului); rid, creţ. – Din bg. kuta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÚTE, cute, s.f. Piatră de gresie pentru ascuţit uneltele tăioase (mai ales coasa); arcer. – Lat. cos, cotis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÚT//Ă ~e f. 1) Îndoitură la un material textil sau la un obiect de îmbrăcăminte. 2) Încreţitură a pielii (mai ales pe faţă); rid; zbârcitură; creţ. 3) Încreţitură a scoarţei pământeşti, apărută sub acţiunea forţelor tectonice. /<bulg. kuta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÚTE ~ f. Bucată de rocă dură (piatră) folosită pentru ascuţit obiecte tăioase; gresie. /<lat. cos, cotis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cútă (cúte), s.f. – 1. Pliu, îndoitură. – 2. Zbîrcitură, încreţitură, rid. – 3. Pungă sub ochi. – 4. (Rar) Felie, bucată tăiată. Origine incertă. Pare a fi vorba de lat. cŭtem „piele” (Puşcariu, Conv. lit., XXXIX, 61-3; Puşcariu 469; Lausberg 42; cf. părerea contrară la Domaschke 88), cf. sard. kude, sicil. kuti, piem. ku. Semantismul este dificil; poate trebuie explicat prin contaminarea cu gr. ϰότις „crestătură, incizie”. Cealaltă explicaţie, bazată pe bg. skut „margine, tiv” (Skok 67) nu este mai convingătoare. DAR propune bg. kutta, pe care nu îl cunoaştem, şi care ar putea proveni din rom., dacă este cuvînt atît de rar cum pare. – Der. cuta, vb. (a îndoi, a face cute).
(Dicţionarul etimologic român)

cúte (cúte), s.f. – Piatră de ascuţit. – Megl. cuti. Lar. cos (Puşcariu 471; Candrea-Dens., 467; REW 2275; DAR) cf. it. cote (calabr. cute), sp. (Burgos) codón „piatră”, port. godo. Rezultatul rom. nu este normal: cōtem trebuia să dea *coate, ca floremfloare. Pare a se datora analogiei cu cuţit şi ascuţi.
(Dicţionarul etimologic român)

cútă s. f., pl. cúte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cúte s. f., g.-d. art. cútei; pl. cúte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cúte1 s.f. (reg.) 1. piatră de ascuţit coasa; gresie, piatră, arcer. 2. dunga din pâinea necoaptă; clisă. 3. canal pe coasta unui deal.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

cúte2 s.f. (reg.) parte a cimpoiului, făcută din soc şi vârâtă în carabă.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

cúte3 s.f. (reg.) tutun făcut din frunze netăiate, pentru lulea.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

cuţă1, cuţe, s.f. (reg.; mai ales la pl.) fâşii de slănină pentru afumat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

cuţă2, cuţe, s.f. (reg.) 1. căţea. 2. femeie guralivă, purtătoare de vorbe rele; clevetitoare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
CÚTĂ s. 1. creţ, fald, godeu, pliseu, pliu, (reg.) pătură. (~ a unei rochii.) 2. v. boţitură. 3. îndo-itură, (rar) răsfrângătură, răsfrânsătură, răsfrântură. (~ la un obiect de îmbrăcăminte.) 4. (GEOL.) încreţitură. (~ a scoarţei terestre.) 5. v. încreţitură. 6. v. rid.
(Dicţionar de sinonime)

CÚTE s. gresie, (reg.) arcer, (Ban.) brus. (~ pentru ascuţit coasa.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: cu cut

Cuvinte se termină cu literele: te ute