cuțitar

CUŢITÁR, cuţitari, s.m. 1. Persoană care face sau vinde cuţite sau alte instrumente de tăiat. 2. (Fam.) Scandalagiu gata să scoată cuţitul în timpul unei certe sau al unei încăierări; bătăuş. – Cuţit + suf. -ar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CUŢITÁR ~i m. 1) Persoană care face sau vinde cuţite. 2) fam. Scandalagiu gata oricând să scoată cuţitul şi să lovească. /cuţit + suf. ~ar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cuţitar, cuţitari s.m. 1. persoană îndemânatică în folosirea cuţitului ca armă. 2. persoană care umblă înarmată cu cuţit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

cuţitár s. m., pl. cuţitári
(Dicţionar ortografic al limbii române)