CVINTÚPLU, -Ă, cvintupli, -e, adj. Încincit. ♦ (Substantivat, pl.) Grup de cinci gemeni. – Din fr. quintuple.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CVINTÚPLU, -Ă adj. Încincit. // s.m. şi f. Gemeni născuţi în număr de cinci. [< fr. quintuple, lat. quintuplex].
(Dicţionar de neologisme)
CVINTUPLÁ vb. I. tr., intr. A (se) încinci, a (se) înmulţi, a (se) mări de cinci ori. [< fr. quintupler].
(Dicţionar de neologisme)
CVINTÚPLU, -Ă I. adj. II. s. m. fiecare dintre gemenii născuţi în număr de cinci. (< fr. quintuple, lat. quintuplex)
(Marele dicţionar de neologisme)
CVINTUPLÁ vb. tr., intr. a (se) încinci. (< fr. quintupler)
(Marele dicţionar de neologisme)
cvintúplu adj. m. (sil. -plu), pl. cvintúpli; f. sg. cvintúplă, pl. cvintúple
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CVINTÚPLU, -Ă adj. Încincit. // s.m. şi f. Gemeni născuţi în număr de cinci. [< fr. quintuple, lat. quintuplex].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar de neologisme)
CVINTÚPLU, -Ă I. adj. II. s. m. fiecare dintre gemenii născuţi în număr de cinci. (< fr. quintuple, lat. quintuplex)
(Marele dicţionar de neologisme)
CVINTUPLÁ vb. tr., intr. a (se) încinci. (< fr. quintupler)
(Marele dicţionar de neologisme)
cvintúplu adj. m. (sil. -plu), pl. cvintúpli; f. sg. cvintúplă, pl. cvintúple
(Dicţionar ortografic al limbii române)