cârciumări
[Conjugare]
CÂRCIUMĂRÍ, cârciumăresc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A avea în proprietate o cârciumă, a vinde sau a servi într-o cârciumă; p. gener. a face negoţ ilicit, nepermis cu ceva. – Din cârciumar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
cârciumărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârciumărésc, imperf. 3 sg. cârciumăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cârciumăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
cârciumărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârciumărésc, imperf. 3 sg. cârciumăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cârciumăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)