cârnosi

CĂRNÓS, -OÁSĂ, cărnoşi, -oase, adj. 1. Care are multă carne; musculos. 2. (Despre fructe, frunze, tulpini) Cu mult miez. – Lat. carnosus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie. [Var.: cârnosí vb. IV] – Din cărnos.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÂRNOS͹, cârnosesc, vb. IV. Tranz. A sfâşia pe cineva sau o bucată de carne. – Et. nec. Cf. c ă r n o s.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÂRNOSͲ vb. IV. v. cărnosi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂRN//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) 1) Care are multă carne. 2) pop. Care are muşchi mari; musculos. Coapse ~oase. 3) (despre fructe) Care are miezul mare. Cireşe ~oase. /<lat. carnosus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A CÂRNOS//Í ~ésc tranz. 1) rar A rupe în bucăţi (cu mâinile, cu colţii, cu ghearele etc.); a sfâşia; a sfârteca. 2) (piei de animale) A pregăti pentru tăbăcit, înlăturând rămăşiţele de carne. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cărnós adj. m., pl. cărnóşi; f. sg. cărnoásă, pl. cărnoáse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cărnosí/cârnosí (ind. piel.) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cărnosésc/cârnosésc, imperf. 3 sg. cărnoseá/cârnoseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cărnoseáscă/cârnoseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cârnosí (ind. piel.) v. cărnosi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cârnosí (a sfâşia) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cârnosésc, imperf. 3 sg. cârnoseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cârnoseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CĂRNÓS adj. 1. musculos. (Parte ~oasă a unui animal.) 2. (BOT.) (rar) miezos, pulpos. (Fruct ~.)
(Dicţionar de sinonime)

CĂRNOSÍ vb. v. descărna.
(Dicţionar de sinonime)

CÂRNOSÍ vb. v. ciopârţi, sfârteca, sfâşia.
(Dicţionar de sinonime)