CĂDEÁ, cad, vb. II. I. Intranz. 1. A se deplasa de sus în jos datorită greutăţii, a se lăsa în jos; a pica. ♦ Fig. (Despre iarnă, ger, seară etc.) A se lăsa, a veni, a se apropia. ♦ (Despre ape de munte) A curge repede. 2. (Despre dinţi, păr, fulgi, frunze etc.) A se desprinde din locul unde era fixat. 3. A se lăsa în jos continuând să fie prins; a atârna, a se pleca. 4. A se răsturna, a se prăvăli; a se dărâma, a se surpa. ♢ Expr. A cădea (bolnav) la pat = a se îmbolnăvi. A cădea în picioare = a ieşi cu abilitate dintr-o situaţie grea. ♦ (Determinat prin „în genunchi”, „cu rugăminte” etc.) A se aşeza în genunchi înaintea cuiva spre a-i cere iertare ori ajutor sau pentru a-i arăta supunere; a ruga pe cineva cu umilinţă sau cu stăruinţă. II. Intranz. Fig. 1. A pieri, a muri (în luptă). 2. (Despre oraşe, poziţii strategice etc.) A ajunge în mâna adversarului, a fi cucerit. 3. A avea un insucces, a nu reuşi. A căzut la examen. 4. (Despre guverne, legi etc.) A-şi înceta existenţa, a nu mai fi în vigoare. 5. A nimeri din întâmplare, pe neaşteptate într-un loc sau într-o situaţie. ♢ Expr. A-i cădea cuiva (cu) drag (sau la inimă) = a stârni dragostea cuiva, a-i deveni drag. ♦ A se arunca, a se năpusti asupra cuiva. 6. A intra în... (sau sub...), a fi cuprins de.... A căzut în extaz. ♢ Expr. A cădea pe gânduri = a deveni îngândurat. A-i cădea bine = a-i plăcea, a-i prii. A-i cădea rău = a nu-i conveni, a nu-i plăcea. 7. A se situa, a se afla. Satul cade pe malul Dunării. ♦ (La ghicitul în cărţi) A se arăta, a se vedea, a reieşi. 8. (În expr.) A cădea la învoială (sau de acord) = a ajunge la o înţelegere. III. Refl. unipers. A reveni cuiva, a se cuveni. Partea aceasta mi se cade mie. ♦ A şedea bine; a se potrivi. – Lat. cadere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CADÉT, cadeţi, s.m. (Înv.) 1. Tânăr (fiu de nobil sau de ofiţer) care se pregătea pentru cariera armelor. 2. Elev al unei şcoli militare. 3. Membru al unui partid din Rusia ţaristă. – Din fr. cadet, (3) rus. kadet.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CĂDEÁ cad intranz. I. 1) A se mişca de sus în jos sub acţiunea forţei de gravitaţie; a pica. 2) A-şi pierde poziţia verticală (răsturnându-se jos); a înceta de a mai sta drept; a pica; a se răsturna; a se prăvăli. ♢ ~ la pat a se îmbolnăvi grav. ~ din picioare a fi extrem de obosit. ~ în genunchi a) a se aşeza în genunchi în faţă cuiva, pentru a cere ceva; b) a manifesta umilinţă. 3) A se lăsa în jos, fără a se desprinde; a atârna. Părul cade pe spate. 4) (despre fenomene ale naturii) A veni în curând; a fi aproape; a se apropia. 5) pop. (despre sărbători, date) A avea loc. 6) (despre ostaşi) A muri în luptă. 7) (despre oraşe, fortificaţii etc.) A ajunge în mâna adversarului; a fi cucerit. 8) fig. A avea insucces; a nu reuşi. ~ la examen. 9) (despre guverne) A înceta de a fi la putere. 10) A ajunge pe neaşteptate (într-un loc sau într-o situaţie); a nimeri; a se pomeni; a se trezi; a pica. ♢ ~ pe mâna (sau în mâinile) cuiva a ajunge la discreţia cuiva. A-i ~ cuiva drag (sau la inimă) a-i deveni drag cuiva. 11) A fi cuprins în întregime. ~ în delir. 12) A se situa pe un anumit loc. Accentul cade pe prima silabă. II. (împreună cu unele substantive formează locuţiuni verbale având sensul substantivului cu care se îmbină): ~ pe gânduri a se îngândura. ~ la învoială (sau de acord) a se învoi; a ajunge la o înţelegere. /<lat. cadere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE CĂDEÁ se cáde intranz. 1) (despre sarcini, bunuri materiale etc.) A aparţine în mod firesc; a reveni; a se impune; a incumba; a se cuveni. 2) A fi dator (din obligaţie morală); a se cuveni. ♢ Cum se cade cum se cere; cum trebuie. /<lat. cadere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CADÉ//T ~ţi m. înv. 1) Elev al unei şcoli militare; iuncher. 2) Fiu de nobil sau de ofiţer care se pregătea pentru cariera militară. 3) (în Rusia ţaristă) Membru al partidului constituţional-democrat. 4) Sportiv între 14 şi 16 ani. /<fr. cadet, rus. kadet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
cădeá (cád, căzút), vb. – 1. A se lăsa în jos, a pica. – 2. (Despre timp, precipitaţii) A se lăsa, a veni, a se apropia. – 4. A se arunca, a se precipita. – 5. A deceda, a sucomba. – 6. A nu reuşi, a da greş. – 7. A se preda, a se da bătut. – 8. A fi înlocuit, a-şi pierde funcţia. – 9. A decădea, a ajunge la o situaţie de inferioritate. – 10. A nu rezista ispitei, a ceda. – 11. (Înv.) A deveni, a ajunge într-o situaţie (care nu este în mod obligatoriu de inferioritate). – 12. A nimeri întîmplător, a da de cineva sau ceva. – 13. A pica pe neaşteptate, a deranja. – 14. A ajunge în acelaşi punct, a coincide. – 15. A recădea, a reveni la. – 16. A suna armonios (se spune despre ritmul final al unei perioade retorice). – 17. (Refl., impers.) A şedea bine; a se potrivi. – Mr. cad, cădeare; megl. cad, cădeari; istr. cǫdu. Lat. cadēre (Puşcariu 249; REW 1451; Candrea-Dens., 207; DAR); cf. it. cadere, prov. cazer, fr. choir, cat. causer, sp. caer, port. cair. Din fr. cheoir der. v. fr. cheance, fr. change › rom. şansă. Sensul 17 coincide cu it. accadersi, abruz. accadé. La conjunctiv prezent, forma normală de pers. 2, să cazi, a dat naştere unei oscilări între formele corecte să cad, să cadă, şi formele analogice să caz, să cază, ca la alte vb. al căror radical se termină cu -d. Cf. scădea. Der. cădenie, s.f. (convenienţă, uz stabilit); cădere, s.f. (acţiunea de a cădea; convenienţă; cascadă); cădinţă, s.f. (convenienţă); căzătură, s.f. (cădere; bătrîn ramolit; femeie pierdută, prostituată; tăietură de ziar, rest); căzător, adj. (care cade); căzut, adj. (înfundat în cap; potrivit; pofticios, pasionat); decădea, vb., formaţie neol.; precădere, s.f. (prioritate, preferinţă).
(Dicţionarul etimologic român)
CADÉT s.m. 1. Tânăr nobil destinat carierei militare, care îşi făcea serviciul în armată, în Franţa, în Rusia, ca soldat. ♦ (Franţuzism) Tânăr; al doilea născut într-o familie. 2. Membru al unui partid reacţionar din Rusia ţaristă. [< fr. cadet, cf. gasc. capdel – şef, rus. kadet].
(Dicţionar de neologisme)
CADÉT s. m. 1. (în trecut în Franţa, Rusia) tânăr care se pregătea pentru a deveni ofiţer. 2. membru al unui partid reacţionar din Rusia ţaristă. 3. elev (absolvent) al unei şcoli militare. 4. ambarcaţie de sport cu vele. (< fr. cadet, rus. kadet)
(Marele dicţionar de neologisme)
a-i cădea plombele expr. a fi surprins / uluit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea pe spate (în faţa cuiva) expr. (iron.) a admira, a venera. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea măgăreaţa (pe cineva) expr. 1. a avea de suportat o neplăcere / o acuzaţie etc. fără a fi vinovat. 2. a fi desemnat să îndeplinească o sarcină neplăcută. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea mesa expr. a ajunge într-o situaţie neplăcută, a intra într-un bucluc. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a-i cădea (cuiva) părul din nas expr. (adol.) a fi surprins / uluit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a-i cădea nasul expr. 1. a-şi pierde îndrăzneala sau îngâmfarea; a rămâne ruşinat / umil. 2. a-şi pierde privilegiile. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a-i cădea ochii în gură expr. 1. a fi foarte obosit; a-i fi foarte somn. 2. a fi surprins / uluit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea pe date / pe rele expr. (intl.) 1. a pierde la rişcă. 2. (prin ext.) a eşua, a nu reuşi. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea pe luate expr. (intl.) a câştiga la jocul de rişcă. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea la umoare expr. a se lăsa pradă deznădejdii. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea la înghesuială expr. (intl.) a fi reţinut de poliţie cu ocazia unei razii. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea la bruion expr. a ajunge la o înţelegere (cu cineva). (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea la aşternut expr. (er.) a face dragoste, a avea contact sexual cu o persoană de sex opus. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a-i cădea (cuiva) în vatră expr. (pop.) a fi oaspetele nepoftit şi nesuferit al cuiva. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea în spinarea cuiva expr. a cădea in grija / în sarcina cuiva. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea în picioare expr. a ieşi cu abilitate dintr-o situaţie grea. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea în harpon expr. (intl.) a fi arestat. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea în groapă expr. (intl.) a fi arestat, a ajunge la închisoare. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea în ghearele cuiva expr. 1. a fi capturat de cineva. 2. a ajunge la discreţia cuiva. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea în cur după cineva expr. (vulg.) a se îndrăgosti de cineva, a fi fascinat de cineva. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a-i cădea (cuiva) în cârcă expr. (vulg.) a lua prin surprindere (pe cineva). (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a-i cădea greutatea expr. (glum. – d. bărbaţi) a deveni impotent. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea greu expr. a nu se lăsa păcălit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a-i cădea falca / faţa expr. a fi surprins / uluit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea din lac în puţ expr. a avea parte de o neplăcere încercând să evite o alta mai mică. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea de fazan expr. a fi păcălit, a fi înşelat. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a-i cădea (cuiva) avionul expr. (deţ. – d. un mesaj trimis cuiva din celulă în celulă) a fi interceptat de gardieni. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
cădea, cad v.i. (intl.) a fi arestat, a ajunge în închisoare. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea pe bec expr. 1. a ajunge într-o situaţie fără ieşire. 2. (intl.) a fi arestat. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea la pace expr. v. a cădea la bruion. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
cădeá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cad, 1 pl. cădém, 2 pl. cădéţi; conj. prez. 3 sg. şi pl. cádă, imper. 2 sg. cazi, 2 pl. cădéţi; part. căzút
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cadét s. m., pl. cadéţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CĂDEÁ vb. 1. a pica. (Statueta a ~ de pe etajeră.) 2. v. prăbuşi. 3. a pica, a se prăbuşi, a se prăvăli, a se răsturna, (rar) a se poticni. (Calul a ~ la pământ.) 4. a se prăbuşi, a se prăvăli. (Apa ~ de la înălţime, formând o cascadă.) 5. a scăpa. (Îi ~ pâinea din mână.) 6. a sări. (I-au ~ patru nasturi de la haină.) 7. v. lăsa. 8. a se aşeza, a se aşterne, a se depune, a se lăsa, a pica. (A ~ bruma peste câmpii.) 9. a da. (A ~ o ploaie zdravănă.) 10. v. apleca. 11. v. atârna. 12. a eşua, a pica. (A ~ la examen.) 13. a muri, a pieri. (A ~ la datorie.) 14. a se nimeri, a pica, a se potrivi, (pop.) a se brodi. (Sărbătoarea a ~ într-o sâmbătă.) 15. v. veni. 16. v. cuveni. 17. v. trebui. 18. v. putea. (Se ~ ca noi să stăm pasivi?) 19. v. reveni.
(Dicţionar de sinonime)
CĂDEÁ vb. v. afla, arunca, azvârli, fi, găsi, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, situa, tăbărî, veni, zvârli.
(Dicţionar de sinonime)
CADÉT s. (MIL.) iuncher. (~ul se pregătea spre a deveni ofiţer.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A cădea ≠ a rezista, a (se) ridica, a supravieţui, a ţine
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
CADÉT, cadeţi, s.m. (Înv.) 1. Tânăr (fiu de nobil sau de ofiţer) care se pregătea pentru cariera armelor. 2. Elev al unei şcoli militare. 3. Membru al unui partid din Rusia ţaristă. – Din fr. cadet, (3) rus. kadet.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE CĂDEÁ se cáde intranz. 1) (despre sarcini, bunuri materiale etc.) A aparţine în mod firesc; a reveni; a se impune; a incumba; a se cuveni. 2) A fi dator (din obligaţie morală); a se cuveni. ♢ Cum se cade cum se cere; cum trebuie. /<lat. cadere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
CADÉ//T ~ţi m. înv. 1) Elev al unei şcoli militare; iuncher. 2) Fiu de nobil sau de ofiţer care se pregătea pentru cariera militară. 3) (în Rusia ţaristă) Membru al partidului constituţional-democrat. 4) Sportiv între 14 şi 16 ani. /<fr. cadet, rus. kadet
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
cădeá (cád, căzút), vb. – 1. A se lăsa în jos, a pica. – 2. (Despre timp, precipitaţii) A se lăsa, a veni, a se apropia. – 4. A se arunca, a se precipita. – 5. A deceda, a sucomba. – 6. A nu reuşi, a da greş. – 7. A se preda, a se da bătut. – 8. A fi înlocuit, a-şi pierde funcţia. – 9. A decădea, a ajunge la o situaţie de inferioritate. – 10. A nu rezista ispitei, a ceda. – 11. (Înv.) A deveni, a ajunge într-o situaţie (care nu este în mod obligatoriu de inferioritate). – 12. A nimeri întîmplător, a da de cineva sau ceva. – 13. A pica pe neaşteptate, a deranja. – 14. A ajunge în acelaşi punct, a coincide. – 15. A recădea, a reveni la. – 16. A suna armonios (se spune despre ritmul final al unei perioade retorice). – 17. (Refl., impers.) A şedea bine; a se potrivi. – Mr. cad, cădeare; megl. cad, cădeari; istr. cǫdu. Lat. cadēre (Puşcariu 249; REW 1451; Candrea-Dens., 207; DAR); cf. it. cadere, prov. cazer, fr. choir, cat. causer, sp. caer, port. cair. Din fr. cheoir der. v. fr. cheance, fr. change › rom. şansă. Sensul 17 coincide cu it. accadersi, abruz. accadé. La conjunctiv prezent, forma normală de pers. 2, să cazi, a dat naştere unei oscilări între formele corecte să cad, să cadă, şi formele analogice să caz, să cază, ca la alte vb. al căror radical se termină cu -d. Cf. scădea. Der. cădenie, s.f. (convenienţă, uz stabilit); cădere, s.f. (acţiunea de a cădea; convenienţă; cascadă); cădinţă, s.f. (convenienţă); căzătură, s.f. (cădere; bătrîn ramolit; femeie pierdută, prostituată; tăietură de ziar, rest); căzător, adj. (care cade); căzut, adj. (înfundat în cap; potrivit; pofticios, pasionat); decădea, vb., formaţie neol.; precădere, s.f. (prioritate, preferinţă).
(Dicţionarul etimologic român)
CADÉT s.m. 1. Tânăr nobil destinat carierei militare, care îşi făcea serviciul în armată, în Franţa, în Rusia, ca soldat. ♦ (Franţuzism) Tânăr; al doilea născut într-o familie. 2. Membru al unui partid reacţionar din Rusia ţaristă. [< fr. cadet, cf. gasc. capdel – şef, rus. kadet].
(Dicţionar de neologisme)
CADÉT s. m. 1. (în trecut în Franţa, Rusia) tânăr care se pregătea pentru a deveni ofiţer. 2. membru al unui partid reacţionar din Rusia ţaristă. 3. elev (absolvent) al unei şcoli militare. 4. ambarcaţie de sport cu vele. (< fr. cadet, rus. kadet)
(Marele dicţionar de neologisme)
a-i cădea plombele expr. a fi surprins / uluit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea pe spate (în faţa cuiva) expr. (iron.) a admira, a venera. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea măgăreaţa (pe cineva) expr. 1. a avea de suportat o neplăcere / o acuzaţie etc. fără a fi vinovat. 2. a fi desemnat să îndeplinească o sarcină neplăcută. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea mesa expr. a ajunge într-o situaţie neplăcută, a intra într-un bucluc. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a-i cădea (cuiva) părul din nas expr. (adol.) a fi surprins / uluit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a-i cădea nasul expr. 1. a-şi pierde îndrăzneala sau îngâmfarea; a rămâne ruşinat / umil. 2. a-şi pierde privilegiile. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a-i cădea ochii în gură expr. 1. a fi foarte obosit; a-i fi foarte somn. 2. a fi surprins / uluit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea pe date / pe rele expr. (intl.) 1. a pierde la rişcă. 2. (prin ext.) a eşua, a nu reuşi. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea pe luate expr. (intl.) a câştiga la jocul de rişcă. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea la umoare expr. a se lăsa pradă deznădejdii. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea la înghesuială expr. (intl.) a fi reţinut de poliţie cu ocazia unei razii. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea la bruion expr. a ajunge la o înţelegere (cu cineva). (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea la aşternut expr. (er.) a face dragoste, a avea contact sexual cu o persoană de sex opus. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a-i cădea (cuiva) în vatră expr. (pop.) a fi oaspetele nepoftit şi nesuferit al cuiva. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea în spinarea cuiva expr. a cădea in grija / în sarcina cuiva. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea în picioare expr. a ieşi cu abilitate dintr-o situaţie grea. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea în harpon expr. (intl.) a fi arestat. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea în groapă expr. (intl.) a fi arestat, a ajunge la închisoare. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea în ghearele cuiva expr. 1. a fi capturat de cineva. 2. a ajunge la discreţia cuiva. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea în cur după cineva expr. (vulg.) a se îndrăgosti de cineva, a fi fascinat de cineva. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a-i cădea (cuiva) în cârcă expr. (vulg.) a lua prin surprindere (pe cineva). (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a-i cădea greutatea expr. (glum. – d. bărbaţi) a deveni impotent. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea greu expr. a nu se lăsa păcălit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a-i cădea falca / faţa expr. a fi surprins / uluit. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea din lac în puţ expr. a avea parte de o neplăcere încercând să evite o alta mai mică. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea de fazan expr. a fi păcălit, a fi înşelat. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a-i cădea (cuiva) avionul expr. (deţ. – d. un mesaj trimis cuiva din celulă în celulă) a fi interceptat de gardieni. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
cădea, cad v.i. (intl.) a fi arestat, a ajunge în închisoare. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea pe bec expr. 1. a ajunge într-o situaţie fără ieşire. 2. (intl.) a fi arestat. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
a cădea la pace expr. v. a cădea la bruion. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
cădeá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cad, 1 pl. cădém, 2 pl. cădéţi; conj. prez. 3 sg. şi pl. cádă, imper. 2 sg. cazi, 2 pl. cădéţi; part. căzút
(Dicţionar ortografic al limbii române)
cadét s. m., pl. cadéţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CĂDEÁ vb. 1. a pica. (Statueta a ~ de pe etajeră.) 2. v. prăbuşi. 3. a pica, a se prăbuşi, a se prăvăli, a se răsturna, (rar) a se poticni. (Calul a ~ la pământ.) 4. a se prăbuşi, a se prăvăli. (Apa ~ de la înălţime, formând o cascadă.) 5. a scăpa. (Îi ~ pâinea din mână.) 6. a sări. (I-au ~ patru nasturi de la haină.) 7. v. lăsa. 8. a se aşeza, a se aşterne, a se depune, a se lăsa, a pica. (A ~ bruma peste câmpii.) 9. a da. (A ~ o ploaie zdravănă.) 10. v. apleca. 11. v. atârna. 12. a eşua, a pica. (A ~ la examen.) 13. a muri, a pieri. (A ~ la datorie.) 14. a se nimeri, a pica, a se potrivi, (pop.) a se brodi. (Sărbătoarea a ~ într-o sâmbătă.) 15. v. veni. 16. v. cuveni. 17. v. trebui. 18. v. putea. (Se ~ ca noi să stăm pasivi?) 19. v. reveni.
(Dicţionar de sinonime)
CĂDEÁ vb. v. afla, arunca, azvârli, fi, găsi, năpusti, năvăli, precipita, repezi, sări, situa, tăbărî, veni, zvârli.
(Dicţionar de sinonime)
CADÉT s. (MIL.) iuncher. (~ul se pregătea spre a deveni ofiţer.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A cădea ≠ a rezista, a (se) ridica, a supravieţui, a ţine
(Dicţionar de antonime)