călărește dex - definiţie, sinonime, conjugare
CĂLĂRÉŞTE adv. (Rar) Călare. – Călare + suf. -eşte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. Intranz. A merge călare. ♦ Tranz. A mâna calul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CĂLĂR//Í ~ésc 1. intranz. A merge călare. 2. tranz. (caii) A mâna stând călare. /Din călare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

călări, călăresc v.t. 1. (er. – d. bărbaţi) a avea contact sexual cu o femeie. 2. (deţ.) a fuma. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

călăréşte adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

călărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. călărésc, imperf. 3 sg. călăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. călăreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CĂLĂRÉŞTE adv. v. călare, încălecat.
(Dicţionar de sinonime)

CĂLĂRÍ vb. a încăleca. (~ calul.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cal cala calar calare

Cuvinte se termină cu literele: te ste este reste areste