CĂPTUŞÍ, căptuşesc, vb. IV. 1. Tranz. A executa sau a aplica o căptuşeală la o haină, la încălţăminte etc. 2. Tranz. A acoperi un obiect, pe dinăuntru sau pe dinafară, cu un strat de protecţie, de izolare etc.; a dota un sistem tehnic cu o căptuşeală (3). 3. Tranz. A îndesa, a ticsi. 4. Tranz. (Fam.) A pune mâna pe...; a înşfăca. ♦ A bate (zdravăn). 5. Refl. (Fam.) A se alege cu ceva. – Din căptuh (înv. „căptuşeală” < germ.).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CĂPTUŞ//Í ~ésc tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte sau de încălţăminte) A înzestra cu căptuşeală. 2) (sisteme tehnice) A acoperi cu un material protector sau/şi izolator. 3) fam. A apuca brusc şi cu putere; a înhăţa; a înşfăca. /<germ. Kapptuch
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
căptuşi, căptuşesc I v.t. a bate. II v.r. a da de necaz. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
căptuşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căptuşésc, imperf. 3 sg. căptuşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. căptuşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CĂPTUŞÍ vb. a dubla. (~ o haină.)
(Dicţionar de sinonime)
CĂPTUŞÍ vb. v. apuca, burduşi, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, înhăţa, înşfăca, lua, prinde, ticsi.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A CĂPTUŞ//Í ~ésc tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte sau de încălţăminte) A înzestra cu căptuşeală. 2) (sisteme tehnice) A acoperi cu un material protector sau/şi izolator. 3) fam. A apuca brusc şi cu putere; a înhăţa; a înşfăca. /<germ. Kapptuch
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Alte dicţionare)
căptuşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căptuşésc, imperf. 3 sg. căptuşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. căptuşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
CĂPTUŞÍ vb. a dubla. (~ o haină.)
(Dicţionar de sinonime)
CĂPTUŞÍ vb. v. apuca, burduşi, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, înhăţa, înşfăca, lua, prinde, ticsi.
(Dicţionar de sinonime)