cărătenie
cărăténie (cărăténii), s.f. – Raport, notă, relatare. În legătură cu sb. karati „a se certa”. Se foloseşte în Olt.
(Dicţionarul etimologic român)
cărăténie, cărăténii, s.f. (reg.) rost, socoteală.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
cărăténie, cărăténii, s.f. (reg.) rost, socoteală.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)