cărăuși dex - definiţie, sinonime, conjugare
CĂRĂÚŞ, cărăuşi, s.m. 1. Căruţaş. 2. (Art.) Numele unei stele mici din Carul-Mare, situată lângă a doua stea din proţap. – Căra + suf. -uş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂRĂUŞÍ, cărăuşesc, vb. IV. Intranz. A face cărăuşie, a se ocupa cu cărăuşia. [Pr.: -ră-u-] – Din cărăuş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂRĂÚŞ ~i m. Persoană care transportă cu căruţa pasageri sau greutăţi; căruţaş. /a căra + suf. ~
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cărăúş s. m., pl. cărăúşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

cărăuşí vb. (sil. -ră-u-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cărăuşésc, imperf. 3 sg. cărăuşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cărăuşeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CĂRĂÚŞUL s. art. v. alcor.
(Dicţionar de sinonime)

CĂRĂÚŞ s. v. căruţaş.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca car cara carau caraus

Cuvinte se termină cu literele: si usi ausi rausi arausi