cătinel dex - definiţie, sinonime, conjugare
CĂTINÉL adv. Încetinel, lin, domol; tiptil. ♢ Expr. (Rar) Nel-cătinel = încet-încet. [Var.: câtinél adv.] – Lat. *cautelinus „cu precauţie” (< cautela „prevedere”).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÂTINÉL adv. v. cătinel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CĂTINÉL adv. pop. Încetişor şi atent. /<lat. cautelinus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

cătinél adv. – Încet, lin, domol; cu grijă (ambele idei sînt simultane, cf. DAR). – Var. cîtinel, cătănel, cătelin, cîtelin. Lat. contĭnŭĕ „în mod continuu” sau contĭnuō de la contĭnēre „a răbda”. Rezultatul normal trebuia să fie *cătinu (pentru -con, cf. către), la care s-a adăugat suf. dim. -el, prin analogie cu (în)cetinel. În privinţa semantismului, contĭnŭĕ a însemnat probabil „fără izbituri, fără zgîlţîituri”, ca sp. aguanta, cînd se transportă un obiect greu. Metateza -nel › -lin a unor var. se explică prin contaminarea cu lin „suav”. Este puţin probabilă explicaţia lui Puşcariu, Dacor, III, 658 (cf. DAR şi REW 1782a), care pleacă de la cautela pentru a presupune lat. *cautelῑnus sau *cautelēnus, care ar fi ajuns cu greu la rezultatul rom. Şi mai puţin probabilă este explicaţia lui Spitzer, din lat. cattus „pisică” şi cu un suf. -inel, care nu ne este cunoscut (Dacor., IV, 656-63 şi BL, VI, 234). – Der. cîtineluş, adv. (încetişor); cîtinică, adj. f. (puţintică).
(Dicţionarul etimologic român)

cătinél adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CĂTINÉL adv. v. agale, alene, binişor, domol, încet, încetinel, încetişor, lin, liniştit, tiptil, uşurel.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Cătinelgrăbit
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ca cat cati catin catine

Cuvinte se termină cu literele: el nel inel tinel atinel