căznire

CĂZNÍ, căznesc, vb. IV. 1. Refl. A se strădui din greu, a depune multă trudă. 2. Tranz. A tortura, a chinui. – Din caznă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A CĂZN//Í ~ésc tranz. A face să se căznească; a supune unei cazne; a chinui. /Din caznă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE CĂZN//Í mă ~ésc intranz. 1) A se supune unei cazne; a se chinui. 2) A depune eforturi susţinute; a se strădui din răsputeri; a se chinui; a se necăji; a se osteni; a se obosi; a se munci. /Din caznă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

căzní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căznésc, imperf. 3 sg. căzneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. căzneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
CĂZNÍ vb. 1. v. strădui. 2. v. tortura. 3. v. screme.
(Dicţionar de sinonime)

CĂZNÍ vb. v. batjocori, necinsti, silui, viola.
(Dicţionar de sinonime)

CĂZNÍRE s. v. caznă, chin, efort, forţare, muncă, osteneală, sforţare, silinţă, strădanie, străduinţă, trudă, zbatere.
(Dicţionar de sinonime)