dârî dex - definiţie, sinonime, conjugare
DÁRE, dări, s.f. Acţiunea de a da2. ♢ Loc. adj. (Despre oameni) Cu dare de mână = înstărit, bogat. ♦ Dare de seamă = raport, referat asupra unei activităţi, unei gestiuni etc. într-o anumită perioadă; prezentare critică a unei scrieri literare sau ştiinţifice, recenzie; relatare (în ziare) a unor fapte, întâmplări etc. Dare la semn = tragere la ţintă. Dare în judecată = chemare a unei persoane în faţa unei instanţe judecătoreşti în calitate de pârât. Dare la lumină = publicare, tipărire. Dare pe faţă (sau în vileag) = divulgare, demascare. ♦ (În evul mediu, la români) Nume generic pentru obligaţiile în bani şi în natură; impozit. – V. da2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÁRE dări f. 1) v. DA.~ de seamă raport asupra unei activităţi pentru o anumită perioadă. ~ pe faţă (sau în vileag) divulgare. Cu ~ de mână înstărit; avut; bogat. 2) înv. Plată obligatorie (în bani sau în natură) vărsată de cetăţeni în bugetul statului; dajdie; impozit. /v. a da
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DÂRÎ́, dârắsc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A călca (ceva) lăsând dâre. Cine dracul te-a adus ... Să-mi calci tu locurile, Să-mi încurci fâneţele, Să-mi dârăşti livezile, Şi să-mi paşti ierburile? TEODORESCU, P.P. 627. (Var.: dârá vb. I – TEODORESCU, P.P. 67)
(Dicţionarul limbii române literare contemporane)

dáre de seámă s. f. + prep. + s. f., g.-d. art. dării de seámă; pl. dări de seámă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dáre s. f., g.-d. art. dării; pl. dări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dârî́ vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dârăsc, 3 sg. dârăşte, imperf. 3 sg. dârá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dâráscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DÁRE s. 1. v. trasare. 2. dare de seamă = raport, referat, situaţie, (prin Transilv.) sămădaş, (înv.) doclad, otnoşenie, tacrir, (rusism înv.) predstav-lenie. (A întocmit o ~ despre ...) 3. v. bir.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: da dar

Cuvinte se termină cu literele: ri ari