dârdăi dex - definiţie, sinonime, conjugare
DÂRDĂÍ vb. IV. v. dârdâi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÂRDÂÍ , dấrdâi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre fiinţe) A tremura de frig, de frică etc. ♦ (Despre dinţi) A clănţăni de frig, de frică 2. (Despre pământ, ferestre etc.) A se cutremura, a se clătina, a dudui. 3. Fig. (Rar; despre oameni) A trăncăni, a flecări. [Var.: (reg.) dârdăí vb. IV.] – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DÂRDÂÍ dârdâi intranz. 1) A tremura de frig, de frică etc. 2) pop. A avea vibraţii (producând sunete). / Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dîrdîí (-iésc, -ít), vb. – 1. A tremura. – 2. A vibra. – 3. A bombăni, a bodogăni. – 4. A pălăvrăgi, a bîrfi. – Mr. dărdărire, „a pălăvrăgi”, megl. dărdăres „taifas”. Creaţie expresivă, cf. bîr, şi armen. drduem „a scutura”. Sensurile 2 şi 3 par a indica o influenţă a tc. dirdir „vorbăreţ, guraliv”, cf. ngr. δyρδyρ „guraliv”; bg. durdorĭa „a pălăvrăgi” (› mr., megl.). – Der. dîrdală, s.m. (Mold., slobod la gură); dîrdîială, s.f. (tremur, tremurici); dîrdîiş, s.n. (pistă pentru sănii), cf. derdeluş. De la cuvîntul tc. semnalat pare a proveni dardăr, s.n. (joc de cărţi). Aceleiaşi rădăcini expresive îi aparţine dîrlîi, vb. (a fredona), cf. bg. dărlĭa se „a certa” (Candrea), cu der. dîrlui, s.n. (Trans., tub de fluier; corn din coajă de trestie); dîrlu, s.n. (băţ cu care se curăţă hornul); dîrloi, s.n. (Mold., flaut).
(Dicţionarul etimologic român)

dârdâí vb., ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. dârdâi, 3 sg. şi pl. dârdâie, imperf. 3 sg. dârdâiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DÂRDÂÍ vb. 1. v. tremura. 2. v. clănţăni. 3. v. cutre-mura.
(Dicţionar de sinonime)

DÂRDÂÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: da dar dard darda

Cuvinte se termină cu literele: ai dai rdai ardai