dârdoră

DẤRDORĂ s.f. (Pop.) 1. Toi (în desfăşurarea unei acţiuni, a unei proces); zor ♢ Expr. A fi in dârdora însurătorii = a) a ţine cu orice preţ să se însoare; b) a fi în plină desfăşurare a căsătoriei. 2. Belea, bucluc, necaz. ♦ Spaimă. [Var.: dấldoră s.f.] – Din bg. dărdoja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÂRDOR//Ă f. pop. 1) Punct culminant (în desfăşurarea unei acţiuni); toi. În ~a jocului. 2) Situaţie complicată şi neplăcută; bucluc; belea; încurcătură. /<bulg. dărdorja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dîrdora s.f. – Ardoare, zel, căldură (în expresia în dîrdora, în toi). Tc. daldirmak „a se cufunda; a fi îngrijorat” intensiv de la dalmak, cf. iud. sp. dadirjar „a cufunda”. După Candrea şi Scriban, este în legătură cu dîrdîi şi cu bg. dărdorĭa „a mormăi”, ceea ce pare mai puţin probabil.
(Dicţionarul etimologic român)

dârdoră s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DÂRDORĂ s. v. toi, zor.
(Dicţionar de sinonime)