dârjală dex - definiţie, sinonime, conjugare
DÂRJÁLĂ, dârjale, s.f. (Reg.) 1. Băţ lung şi gros; bâtă, ciomag, măciucă; p. ext. mâner al unei unelte; coadă. 2. Prăjina lungă a îmblăciului, de capătul căreia este legat hădăragul. [Pl. şi: dârjele] – Bg. dăržalo.
(Dicţionarul limbii române moderne)

dîrjálă (-jéli), s.f. – 1. Mîner, toartă. – 2. Manivelă. – 3. Nuia, băţ. – Var. dîrja, dîrje, odîrje. Sl. družalo „manivelă”, cf. bg. dărzalo (Candrea, Scriban), şi, pentru ultima var., sb. održa.
(Dicţionarul etimologic român)

dârjálă s. f., g.-d. art. dârjálei; pl. dârjále
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DÂRJÁLĂ s. v. bâtă, ciomag, coadă, măciucă, mâner, par, prăjină.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: da dar darj darja darjal

Cuvinte se termină cu literele: la ala jala rjala arjala