dârmon

DÂRMÓN, dârmoane, s.n. Ciur cu găuri mari pentru cernut seminţele (de cereale). ♦ Conţinutul unui astfel de ciur. – Din ngr. dromóni, bg. dărmon.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÂRM//ÓN ~oáne n. Unealtă de cernut formată dintr-o reţea de sârmă sau dintr-o bucată de tablă, prevăzută cu găuri mai mari ca la ciur, fixată pe o ramă (de obicei circulară) şi folosită pentru separarea cerealelor de pleavă. ♢ A fi trecut prin ciur şi prin ~ a fi trecut prin multe; a poseda o anumită experienţă. /<ngr. dromoni, bulg. dărmon
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dîrmón (dârmoáne), s.n. – Ciur, sită. – Megl. drămon, mr. dirmonu. Ngr. δερμόνι sau δρομόνι (Tiktin; Candrea), cf. calabr. dramoni, bg. darmon (după Conev 72, rom. ar proveni din bg.). – Der. dîrmoni (var. dîrmoi, dîrmoia), vb. (a cerne); dîrmoietură, s.f. (pleavă, ciuruială).
(Dicţionarul etimologic român)

dârmón s. n., pl. dârmoáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)