dădăceală
DĂDĂCEÁLĂ, dădăceli, s.f. (Fam.) Faptul de a dădăci (2). – Dădăci + suf. -eală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
dădăceálă s. f., g.-d. art. dădăcélii; pl. dădăcéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
dădăceálă s. f., g.-d. art. dădăcélii; pl. dădăcéli
(Dicţionar ortografic al limbii române)