dădăci

DĂDĂCÍ, dădăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi dădaca unui copil, a-l îngriji în calitate de dădacă. 2. (Fam.) A servi, a îngriji pe cineva ca pe un copil, a-l asista în orice acţiune. – Din dădacă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DĂDĂC//Í ~ésc 1. tranz. 1) (copii) A îngriji în calitate de dădacă. 2) fam. (persoane) A trata cu grijă exagerată (ca o dădacă), dând sfaturi insistente la fiecare pas. 2. intranz. A practica ocupaţia de dădacă; a fi dădacă. /Din dădacă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dădăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dădăcésc, imperf. 3 sg. dădăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dădăceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)