dăltuitor

DĂLTUITÓR, -OÁRE, dăltuitori, -oare, s.m. şi f. (Rar) Persoană care dăltuieşte. [Pr.: -tu-i-] – Dăltui + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DĂLTUIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Meşter specializat în lucrări de dăltuire. /a dăltui + suf. ~itor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dăltuitór s. m. (sil. -tu-i-), pl. dăltuitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)