dărăcire

DĂRĂCÍ, dărăcesc, vb. IV. Tranz. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, cânepa etc. cu daracul; a da la darac, a trece prin darac. – Din darac.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DĂRĂCÍRE, dărăciri, s.f. Acţiunea de a dărăci şi rezultatul ei; dărăcit. – V. dărăci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DĂRĂC//Í ~ésc tranz. (fibre de lână, in, cânepă) A prelucra cu daracul; a da la darac. /Din dărac
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dărăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dărăcésc, imperf. 3 sg. dărăceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dărăceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dărăcíre s. f., g.-d. art. dărăcírii; pl. dărăcíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
DĂRĂCÍ vb. (TEXT.) 1. a pieptăna, a scărmăna, (Olt., Ban. şi Transilv.) a drâgla, (Transilv.) a hecela. (~ lâna la darac.) 2. a carda. (A ~ industrial un material fibros.)
(Dicţionar de sinonime)

DĂRĂCÍRE s. (TEXT.) 1. dărăcit, pieptănare, scărmănare. (~ lânei la darac.) 2. cardare. (~ industrială a lânei.)
(Dicţionar de sinonime)