dărăcitoare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DĂRĂCITÓR, -OÁRE, dărăcitori, -oare, subst. 1. S.m. şi f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. S.n. Perie cu dinţi rari de oţel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DĂRĂCIT//ÓR1 ~oáre n. Pieptene pentru scărmănat, pieptănat sau pentru destrămat lâna, cânepa sau inul; darac. /a dărăci + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DĂRĂCIT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană specializată în lucrările de dărăcire. /a dărăci + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dărăcitór (persoană) s. m., pl. dărăcitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dărăcitór (instrument) s. n., pl. dărăcitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dărăcitoáre s. f., g.-d. art. dărăcitoárei; pl. dărăcitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DĂRĂCITÓR s. v. darac.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: da dar dara darac daraci

Cuvinte se termină cu literele: re are oare toare itoare