dărăcitor dex - definiţie, sinonime, conjugare

dărăcitor

[Sinonime]
DĂRĂCITÓR, -OÁRE, dărăcitori, -oare, subst. 1. S.m. şi f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. S.n. Perie cu dinţi rari de oţel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DĂRĂCIT//ÓR1 ~oáre n. Pieptene pentru scărmănat, pieptănat sau pentru destrămat lâna, cânepa sau inul; darac. /a dărăci + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DĂRĂCIT//ÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană specializată în lucrările de dărăcire. /a dărăci + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dărăcitór (persoană) s. m., pl. dărăcitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dărăcitór (instrument) s. n., pl. dărăcitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DĂRĂCITÓR s. v. darac.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: da dar dara darac daraci

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor citor acitor