dăruire dex - definiţie, sinonime, conjugare
DĂRUÍ, dăruiesc, vb. IV. 1. Tranz. A da în dar2 ceva cuiva; a face cuiva un dar2; a cinsti pe cineva cu ceva. ♦ A înzestra pe cineva cu ceva; a dota. 2. Tranz. A da, a acorda. 3. Tranz. şi refl. A (se) consacra, a (se) dedica (unei idei, unui scop). [Prez. ind. şi: dắrui] – Din sl. darovati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DĂRUÍRE, dăruiri, s.f. Acţiunea de a (se) dărui şi rezultatul ei; dăruială; (concr.) dar2. ♦ Fig. Devotament, abnegaţie, sacrificiu. – V. dărui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DĂRU//Í ~iésc tranz. (bunuri materiale) A aduce în dar; a dona; a da. [Sil. -ru-i] /<sl. darovati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dăruí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dăruiésc, imperf. 3 sg. dăruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dăruiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dăruíre s. f., g.-d. art. dăruírii; pl. dăruíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DĂRUÍ vb. 1. a da, a oferi, (înv.) a prosfora, (gre-cism înv.) a prosferisi. (I-a ~ un colier.) 2. v. dona. 3. v. consacra.
(Dicţionar de sinonime)

DĂRUÍ vb. v. acorda, da, dota, înzestra, preda.
(Dicţionar de sinonime)

DĂRUÍRE s. v. devotament.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: da dar daru darui daruir

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire ruire aruire