dăscăli dex - definiţie, sinonime, conjugare
DÁSCĂL, dascăli, s.m. 1. (Înv.) Învăţător (la ţară); p. ext. profesor. ♦ (Rar) Om de ştiinţă; învăţat, savant. 2. Fig. Iniţiator sau propagator al unei doctrine; îndrumător într-un anumit domeniu. 3. Cântăreţ de biserică, diac, psalt, cantor. – Din bg., scr. daskal, Cf ngr. d i d á s k a l o s.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DĂSCĂLÍ, dăscălesc, vb. IV. 1. Tranz. A învăţa, a povăţui, a sfătui; p. ext. a mustra, a dojeni, 2. Tranz. A bate capul (cuiva); a cicăli. 3. Intranz. (Rar) A exercita profesiunea de dascăl, a funcţiona ca dascăl. – Din dascăl.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÁSCĂL ~i m. 1) Cântăreţ în biserică; psalt. 2) înv. Invăţător (la ţară). 3) fig. Îndrumător într-un anumit domeniu. 4) fig. Propagator al unei concepţii, învăţături. /< bulg., sl. daskal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A DĂSCĂL//Í ~ésc 1. tranz. 1) înv. (persoane) A face să capete anumite cunoştinţe şi deprinderi; a învăţa; a instrui. 2) (persoane) A trata cu dojeni; a mustra; a probozi. 3) fam. A trata cu poveţe; a sfătui; a îndruma; a povăţui; a învăţa. 2. intranz. A practica ocupaţia de dascăl; a fi dascăl. /Din dascăl
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dáscăl (dáscăli), s.m. – 1. Institutor, profesor. – 2. Cantor. – Var. dascal, (înv.) didascal. Mr., megl. dascal. Ngr. δάσϰαλος, din gr. διδάσϰαλος (Cihac, II, 654; Murnu 16; Tiktin; Gáldi 172; Candrea; Scriban); cf. alb. dhaskalj, bg., sb. daskal (Vasmer, Gr., 51). – Der. dăscălaş, s.m. (dim. peiorativ al lui dascăl); dăscăleci, s.m. (dăscălaş); dăscălesc, adv. (profesoral; didactic); dăscăleşte, adv. (în mod didactic); dăscăliţă, s.f. (învăţătoare; nevastă de dascăl); dăscălime, s.f. (mulţime de dascăli); dăscălicesc, adj. (erudit); dăscălie, s.f. (instrucţie, învăţătură; ştiinţă; profesiunea de dascăl); dăscăli, vb. (a sfătui, a călăuzi; a orienta; a dojeni, a face observaţii; a plictisi cu discursuri, a ţine predici).
(Dicţionarul etimologic român)

dáscăl s. m., pl. dáscăli
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dăscălí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dăscălésc, imperf. 3 sg. dăscăleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. dăscăleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DÁSCĂL s. 1. v. profesor. 2. v. învăţător. 3. v. institutor. 4. (BIS.) cântăreţ, diac, paracliser, psalt, ţârcovnic, (Transilv.) cantor, făt, (înv.) eclisiarh, grămătic. (~ul îl ajută pe preot la oficierea slujbei.)
(Dicţionar de sinonime)

DÁSCĂL s. v. călăuză, îndrumător, povăţuitor, preceptor, sfătuitor, sfetnic.
(Dicţionar de sinonime)

DĂSCĂLÍ vb. 1. a admonesta, a certa, a dojeni, a moraliza, a mustra, (pop. şi fam.) a beşteli, a muştrului, a ocărî, a probozi, (pop.) a sfădi, a su-dui, (înv. şi reg.) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (reg.) a cârti, a tolocăni, (prin Mold.) a(-i) bănui, (Olt.) a docăni, (prin Mold.) a mogorogi, (Mold. şi Bucov.) a moronci, (Bucov.) a puţui, (Mold.) a şmotri, (Olt. şi Ban.) a vrevi, (înv.) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (fam. fig.) a săpuni, a scutura. (L-a ~ cu asprime.) 2. v. cicăli.
(Dicţionar de sinonime)

DĂSCĂLÍ vb. v. îndruma, învăţa, povăţui, sfătui.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: da das dasc dasca dascal

Cuvinte se termină cu literele: li ali cali scali ascali