dăscăliță dex - definiţie, sinonime, conjugare
DĂSCĂLÍT, -Ă, dăscăliţi, -te, adj. Învăţat, povăţuit, sfătuit; (despre animale) dresat. – V. dăscăli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DĂSCĂLÍŢĂ, dăscăliţe, s.f. (Pop.; rar) Învăţătoare (la ţară); p. ext. (fam.) profesoară. ♦ Soţie de dascăl (1). – Dascăl + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DĂSCĂLÍŢ//Ă ~e f. fam. Învăţătoare de la ţară. 2) Soţie a dascălului. /dascăl + suf. ~iţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dăscălíţă s. f., g.-d. art. dăscălíţei; pl. dăscălíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DĂSCĂLÍŢĂ s. v. institutoare, învăţătoare, profesoară.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: da das dasc dasca dascal

Cuvinte se termină cu literele: ta ita lita alita calita