dăscălitură
DĂSCĂLITÚRĂ, dăscălituri, s.f. (Rar) Dăscăleală. – Dăscăli + suf. -tură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
dăscălitúră s. f., g.-d. art. dăscălitúrii; pl. dăscălitúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
dăscălitúră s. f., g.-d. art. dăscălitúrii; pl. dăscălitúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)