DĂUNÁŞ, -Ă, dăunaşi, -e, s.m. şi f. (Reg.) Persoană care a suferit o pierdere; păgubaş. [Pr.: dă-u-] – Daună + suf. -aş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
dăunáş s. m. (sil. dă-u-), pl. dăunáşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dăunáşă s. f. (sil. dă-u-), g.-d. art. dăunáşei, pl. dăunáşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DĂUNÁŞ s. v. păgubaş, păgubit.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
dăunáş s. m. (sil. dă-u-), pl. dăunáşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DĂUNÁŞ s. v. păgubaş, păgubit.
(Dicţionar de sinonime)