dacă dex - definiţie, sinonime, conjugare
DAC, -Ă, daci, -ce, adj. s.m. şi f. 1. Adj. Care se referă la Dacia sau la populaţia ei, privitor la Dacia sau la populaţia ei; dacic. 2. S.m. şi f. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Daciei. – Din lat. Dacus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÁCĂ conj. 1. (Introduce o propoziţie condiţională) În cazul că..., presupunând că..., de... Doar dacă. Numai dacă. 2. (Introduce o propoziţie optativă) Numai de... Dacă nu m-ar vedea cineva. 3. (Introduce o propoziţie temporală, având uneori şi o nuanţă condiţională sau cauzală) Când, în (sau din) momentul când, de îndată ce, după ce. 4. (Introduce o propoziţie cauzală) Fiindcă, pentru că, deoarece. Dacă nu ştia să scrie, umbla de la unul la altul. ♦ De vreme ce. 5. (Introduce o propoziţie concesivă) Cu toate că, deşi. 6. (Introduce o propoziţie interogativă indirectă) Că, de... 7. (Cu valoare adverbială) Cu greu, abia. 8. (În expr.) Las\' dacă = a) desigur că nu; b) (în construcţii negative) nu mai încape îndoială că... – De4 + că.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DA//C1 ~că (~ci, ~ce) ist. Care aparţinea Daciei sau populaţiei ei; din Dacia. /<lat. Dacus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DA//C2 ~că (~ci, ~ce) m. şi f. ist. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Daciei. /<lat. Dacus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DÁCĂ1 f. mai ales art. ist. Limba dacilor. /<lat. Dacus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DÁCĂ2 conj. 1) (exprimă un raport condiţional) În caz că. Dacă va ploua, vom avea roadă. 2) (exprimă un raport cauzal) Fiindcă; precum că; deoarece; pentru că; dat fiind că; întrucât; de vreme ce; o dată ce. Dacă nu ştia singur, umbla de la unul la altul. 3) (exprimă un raport temporal) Când; după ce. Dacă se face ziuă, plec mai departe. 4) (exprimă un raport completiv) El întreabă dacă pleci. 5) (serveşte drept mijloc de introducere a propoziţiilor optative independente) De. Dacă s-ar face ziuă! 6) (exprimă un raport concesiv) Deşi; cu toate că. Chiar dacă e timp rău, avionul va decola. / de + ca
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dîcă s.f. – Furie, mînie. Sl. dikŭ „sălbatic” (Cihac, II, 95; Conev 100). În Trans., rar. Cf. bîzdîc. – Der. dîcos, adj. (furios, violent).
(Dicţionarul etimologic român)

dac adj. m., s. m., pl. daci; f. sg. dácă, pl. dáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

tráco-dácă s. f., g.-d. art. tráco-dácei; pl. tráco-dáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dâcă s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dácă conjcţ.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dácă (limba) s. f., g.-d. art. dácei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DAC s., adj. 1. s. get. (~ii erau numiţi geţi de către greci.) 2. adj. dacic, get, getic. (Populaţia ~.)
(Dicţionar de sinonime)

DÂCĂ s. v. ciudă, gelozie, invidie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună.
(Dicţionar de sinonime)

DÁCĂ conj. 1. (condiţional) de. (Doar ~ n-ar pleca.) 2. (condiţional) când, (pop.) de. (Ce pot face sfaturile mele, ~ nici lacrimile nu folosesc?) 3. (condiţional) (înv. şi reg.) că. (Ce folos că vin, ~ nu-l găsesc!) 4. (temporal) când. (~ vede că pleacă, se duce după el.) 5. (temporal) de. (~ va fi să plec ...) 6. (cauzal) deoarece, fiindcă, întrucât, (pop.) unde. (~ nu ştie să scrie, merge de la unul la altul.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: da dac

Cuvinte se termină cu literele: ca aca