dacian

DACIÁN, -Ă, dacieni, -e, s.n., adj. 1. S.n. Al treilea etaj al pliocenului din sud-estul Europei, caracterizat prin anumite specii de lamelibranhiate, gasteropode şi mamifere, precum şi printr-un complex de nisipuri, argile, gresii etc., conţinând zăcăminte bogate de petrol şi de lignit. 2. Adj. Care aparţine dacianului (1), privitor la dacian. [Pr.: -ci-an] – Din fr. dacien.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DACIÁN s.n. Al treilea etaj al pliocenului. // adj. Care aparţine acestui etaj. [Pron. -ci-an. / < fr. dacien].
(Dicţionar de neologisme)

DACIÁN, -Ă adj., s. n. (din) al treilea etaj al pliocenului din estul Europei. (< fr. dacien)
(Marele dicţionar de neologisme)

dacián adj. m. (sil. -ci-an), pl. daciéni (sil. -ci-eni); f. sg. daciánă, pl. daciéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dacián s. n. (sil. -ci-an)
(Dicţionar ortografic al limbii române)