dadofor

DADOFÓR, dadofori, s.m. Purtător de faclă în trecut. – Din ngr. dadophóros.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DADOFÓR s.m. (Ant.) Purtător de faclă. [< gr. dadophoros < dadophoreo – a purta o torţă].
(Dicţionar de neologisme)

DADOFÓR s. m. (ant.) purtător de faclă, însoţitor al zeului Mithra. (< gr. dadophoros)
(Marele dicţionar de neologisme)

dadofór s. m., pl. dadofóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)