dadă dex - definiţie, sinonime, conjugare
DÁDĂ, dade, s.f. (Reg.) Termen de respect folosit de oamenii de la ţară pentru a se adresa unei femei mai în vârstă sau unei surori mai mari; leliţă, daică. – Din bg., scr. dada.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DADÁ s.n. (Rar) Dadaism. – Din fr. [l\'école] dada.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DADÁ n. v. DADAISM. /<fr. [l\' école] dada
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DÁDĂ2, dádi, s.m. Tată (al unui ţigan). (din ţig. dad)
(Dicţionarul etimologic român)

DÁDĂ, dáde, s.f. ~ (din tc. dada = stăpână (a casei), prob. parţial prin interm. bg., sb., magh. dada; în macedorom. dadă)
(Dicţionarul etimologic român)

dádă (dáde), s.f. – Nume care se dă de obicei la ţară unei surori mai mari, unei mătuşi, şi, în general, unei femei mai în vîrstă. – Mr. dadă. Tc. dada „stăpîna casei, gospodină”, probabil în parte prin intermediul bg., sb., mag. dada (Tiktin; Candrea; cf. Berneker 176). – Der. dădacă, s.f. (doică); dădăci, vb. (a creşte; a educa, a forma, a călăuzi); dădăceală, s.f. (creştere; educaţie, grijă); daică, s.f. (Olt., Munt., stăpîna casei; soră mai mare), din sb. dajka, dim. de la dada; cf. dodă.
(Dicţionarul etimologic român)

dádă (-di), s.m. – Tată (al unui ţigan). – Var. dadea, tetea. Ţig. dad (Graur 146; Candrea); tetea, prin încrucişare cu tată.
(Dicţionarul etimologic român)

DADÁ s.n. Nume adoptat de curentul cunoscut mai ales sub denumirea de dadaism (cuvântul pare împrumutat din limbajul copiilor). [< fr. (l\'école) dada, cf. dada – căluţ de lemn].
(Dicţionar de neologisme)

DADÁ s. n. inv. dadaism. (< fr. /l\'école/ dada)
(Marele dicţionar de neologisme)

dádă s. f., g.-d. art. dádei; pl. dáde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dadá s. n. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DÁDĂ s. v. lele, leliţă, mătuşă, ţaţă.
(Dicţionar de sinonime)

DADÁ s. invar. v. dadaism.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: da dad

Cuvinte se termină cu literele: da ada