dambla dex - definiţie, sinonime, conjugare

dambla

[Sinonime]
DAMBLÁ s.f. 1. (Pop.) Apoplexie, paralizie. ♦ Acces de furie, năbădăi. 2. Fig. (Fam.) Chef, poftă, pasiune. – Din tc. dambla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DAMBLÁ ~le f. pop. 1) Stare patologică constând în afectarea sistemului nervos, manifestată prin incapacitatea de a face mişcări voluntare; paralizie. 2) Acces de mânie nestăvilită; năbădăi. 3) fam. Dorinţă (nestăvilită) de a avea sau de a face ceva; chef; gust; poftă. ♢ A-şi face ~ua a-şi face cheful. [Art. damblaua; G.-D. damblalei] /<turc. dambla
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

damblá (damblále), s.f. – 1. Paralizie, apoplexie. – 2. (Arg.) Capriciu, chef, poftă. – Mr. dămlae, dămbla, megl. damla. Tc. damla „gută” (Şeineanu, II, 153; Meyer 60), cf. ngr. νταμπλᾶς, alb. dambla, bg. damla. După Iogu, GS, VI, 383, sensul al doilea s-ar explica printr-o confuzie cu tc. damar „capriciu”; ipoteză greu de admis; trebuie plecat mai curînd de la sensul expresiei a-i veni damblaua „a paraliza”, considerat ca ceva foarte brusc şi neaşteptat. – Der. damblagiu, s.m. (paralitic; Arg., prost, tont; Arg., trăznit, nebun), din tc. damlali (Meyer, Neugr. St., II, 69); damblageală, s.f. (paralizie; Arg., nebunie, sminteală); damblagi, vb. (a paraliza).
(Dicţionarul etimologic român)

a-l apuca damblaua / dracii / pandaliile expr. (pop.) a se înfuria foarte tare. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

damblá s. f., art. dambláua, g.-d. art. damblálei; pl. damblále
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DAMBLÁ s. v. apoplexie, capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, ictus apoplectic, maimuţăreală, moft, naz, paralizie, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.
(Dicţionar de sinonime)

BURUIANĂ-DE-DAMBLÁ s. v. sănişoară.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: da dam damb dambl

Cuvinte se termină cu literele: la bla mbla ambla