damigeană

DAMIGEÁNĂ, damigene, s.f. Vas mare de sticlă cu gâtul scurt, îmbrăcat, de obicei, într-o împletitură de nuiele, de răchită, de papură, de material plastic etc. şi folosit la transportul sau la păstrarea unor lichide. – Din it. damigiana.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DAMIG//EÁNĂ ~éne f. Vas mare de sticlă, bombat, cu gât scurt, de obicei îmbrăcat într-o împletitură de nuiele, papură sau din material plastic, folosit pentru a păstra sau a transporta lichide. [Sil. -gea-nă] /<it. damigiana
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

damigeánă (damigéne) s.f. – Vas mare de sticlă cu gîtul scurt. – Var. dimigeană, (vulg.) damingeană. Mr. damageană. It. damigiana (Scriban; Candrea), din fr. damejeanne (Iordan, BF, VII, 226; acestă explicaţie este incertă după Battisti, II, 1207); cf. ngr. δαμετζάνα, bg. damažana, sb. damižana. După Sandfeld 60, din sb.
(Dicţionarul etimologic român)

DAMIGEÁNĂ s.f. Vas mare de sticlă cu gâtul strâmt, în care se ţine sau se transportă vin, ţuică etc. şi care este învelit de obicei într-o împletitură de nuiele. [Pl. -ene. / < it. damigiana].
(Dicţionar de neologisme)

DAMIGEÁNĂ s. f. vas mare de sticlă cu gâtul strâmt, învelit într-o împletitură de nuiele, pentru păstrat vin, ţuică etc. (< it. damigiana)
(Marele dicţionar de neologisme)

damigeánă s. f., g.-d. art. damigénei; pl. damigéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)