danian
DANIÁN, subst., adj. 1. Subst. Ultimul etaj al cretacicului, caracterizat prin anumte specii de lamelibranhiate, reptile, palmieri etc. 2. Adj. Care se referă la vârsta şi la etajul danianului (1). [Pr.: -ni-an] – Din fr. danien.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DANIÁN s.n. Ultimul etaj al cretacicului superior. // adj. Care aparţine acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. danien].
(Dicţionar de neologisme)
DANIÁN, -Ă adj., s. n. (din) ultimul etaj al cretacicului. (< fr. danien)
(Marele dicţionar de neologisme)
danián adj. m. (sil. -ni-an), pl. daniéni (sil. -ni-eni); f. sg. daniánă, pl. daniéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
danián s. n. (sil. -ni-an)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DANIÁN s.n. Ultimul etaj al cretacicului superior. // adj. Care aparţine acestui etaj. [Pron. -ni-an. / < fr. danien].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
danián adj. m. (sil. -ni-an), pl. daniéni (sil. -ni-eni); f. sg. daniánă, pl. daniéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
danián s. n. (sil. -ni-an)
(Dicţionar ortografic al limbii române)