dantela dex - definiţie, sinonime, conjugare
DANTÉLĂ, dantele, s.f. Împletitură fină şi uşoară cu găurele, reprezentând modele variate, executată (manual sau mecanic) din fire subţiri de aţă, de mătase sau de fibre sintetice şi folosită ca garnitură la lenjerie, rochii, perdele etc.; horbotă. – Din fr. dentelle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DANTELÁ, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DANTÉL//Ă ~e f. 1) Împletitură sau ţesă-tură subţire cu desene ajurate, folosită pentru garnisirea obiectelor de îmbrăcăminte, mai ales femeiască; horbotă. 2) la pl. Varietăţi ale unei astfel de ţesături sau împletituri. /<fr. dentelle
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A DANTEL//Á ~éz tranz. 1) (obiecte de metal, lemn) A cresta pe margine, dând aspect de dantelă. 2) (batiste, pânze, feţe de masă, piese vestimentare) A garnisi cu dantelă. /<fr. denteler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dantélă (dantéle), s.f. – Horbotă. Fr. dantelle, cf. ngr. δαντέλλα. Se foloseşte şi pl. colectiv danteluri. – Der. dantela, vb., din fr. danteller; dantelură, s.f., din fr. dentelure; dantelar, s.m. (persoană care face dantele); îndantelat, adj. (plin de dantele).
(Dicţionarul etimologic român)

DANTÉLĂ s.f. Împletitură fină lucrată din fire de bumbac, de mătase etc., servind la ornamentarea rufăriei, a obiectelor de îmbrăcăminte etc. [< fr. dentelle].
(Dicţionar de neologisme)

DANTELÁ vb. I. tr. A cresta pe margini (un lucru), a face ca o dantelă. [< fr. denteler].
(Dicţionar de neologisme)

DANTÉLĂ s. f. împletitură fină din fire de bumbac, de mătase etc., servind la ornamentarea rufăriei, a obiectelor de îmbrăcăminte etc. (< fr. dentelle)
(Marele dicţionar de neologisme)

DANTELÁ vb. tr. a cresta pe margini (un lucru), a da aspect de dantelă. (< fr. danteler)
(Marele dicţionar de neologisme)

dantélă s. f., g.-d. art. dantélei; pl. dantéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dantelá vb., ind. prez. 1 sg. danteléz, 3 sg. şi pl. danteleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DANTÉLĂ s. (reg.) bagatelă, cârligei (pl.), horbotă, spiţură, (Transilv.) cipcă, şpiţ, (prin Ban. şi Transilv.) şlingherai, (înv.) reţea. (Rochie cu ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: da dan dant dante dantel

Cuvinte se termină cu literele: la ela tela ntela antela