dantelare dex - definiţie, sinonime, conjugare
DANTELÁ, dantelez, vb. I. Tranz. A tăia, a cresta marginea unui lucru, dându-i aspectul unei dantele. – Din fr. denteler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DANTELARE, dantelări, s.f. Acţiunea de a dantela şi rezultatul ei. – V. dantela.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A DANTEL//Á ~éz tranz. 1) (obiecte de metal, lemn) A cresta pe margine, dând aspect de dantelă. 2) (batiste, pânze, feţe de masă, piese vestimentare) A garnisi cu dantelă. /<fr. denteler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

DANTELÁ vb. I. tr. A cresta pe margini (un lucru), a face ca o dantelă. [< fr. denteler].
(Dicţionar de neologisme)

DANTELÁRE s.f. Acţiunea de a dantela şi rezultatul ei. [< dantela].
(Dicţionar de neologisme)

DANTELÁ vb. tr. a cresta pe margini (un lucru), a da aspect de dantelă. (< fr. danteler)
(Marele dicţionar de neologisme)

dantelá vb., ind. prez. 1 sg. danteléz, 3 sg. şi pl. danteleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

danteláre s. f., g.-d. art. dantelării; pl. dantelări
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: da dan dant dante dantel

Cuvinte se termină cu literele: re are lare elare telare