daradaică
DARADÁI//CĂ ~ce f. pop. fam. Vehicul vechi şi foarte deteriorat. [Sil. -dai-că] /<ucr. maradajka
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
daradáică (-ắici), s.f. – Trăsură proastă. – Var. taradaică. Rut., pol. taradajka, rus. taratajka (Cihac, II, 92; Scriban; Candrea). În Mold.
(Dicţionarul etimologic român)
daradáică s. f. (sil. -dai-), g.-d. art. daradáicei; pl. daradáice
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
daradáică (-ắici), s.f. – Trăsură proastă. – Var. taradaică. Rut., pol. taradajka, rus. taratajka (Cihac, II, 92; Scriban; Candrea). În Mold.
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)