DA1 adv. Cuvânt care se întrebuinţează pentru a răspunde afirmativ la o întrebare sau pentru a exprima o afirmaţie, un consimţământ. ♢ Loc. adv. Ba da, exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. – Din bg., rus., scr. da.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DA2, dau, vb. I. I. Tranz. 1. A întinde, a înmâna cuiva ceva; a oferi. ♢ Expr. A da o masă, o petrecere etc. = a oferi o masă, a organiza o petrecere etc. A(-şi) da bună ziua (sau bună seara, bineţe etc.) = a (se) saluta. ♦ A pune cuiva ceva la dispoziţie, la îndemână, a preda cuiva ceva; a-i face rost de ceva. ♢ Loc. vb. A da cu chirie = a închiria. A da cu (sau în) arendă = a arenda. A da (cu) împrumut = a împrumuta. A da înapoi = a înapoia, a restitui. A da în primire = a) a preda; b) (fam.) a muri. 2. A distribui ceea ce revine cuiva ca parte. ♢ Expr. A da ceva în (sau pe din) două = a împărţi în două părţi egale; a înjumătăţi. A(-i) da (cuiva) un număr (oarecare) de ani = a(-i) atribui cuiva o anumită vârstă; a aprecia (cu aproximaţie) câţi ani mai are cineva de trăit. ♦ A atribui, a repartiza cuiva ceva ca sarcină spre executare. A da cuiva o problemă de rezolvat. ♢ Expr. A da cuiva de lucru = a) a însărcina pe cineva cu o muncă; a procura cuiva o ocupaţie; b) a cere cuiva un mare efort. 3. A încredinţa pe cineva în seama, în paza, în grija, pe mâna cuiva. ♢ Expr. A da în judecată = a chema o persoană în faţa unei instanţe judecătoreşti în calitate de pârât. 4. A pune pe cineva în posesiunea unui lucru, a preda ceva cuiva; a-i dărui. 5. A pune pe cineva la dispoziţia cuiva. ♢ Expr. (Pop.) A da o fată după cineva (sau cuiva) sau a(-i) da cuiva de bărbat (respectiv de soţie) pe cineva = a căsători cu... 6. A renunţa la ceva sau la cineva în schimbul a..., a oferi în locul..., a schimba cu... ♢ Expr. (Fam.) A nu da pe cineva pe (sau pentru) altul, se spune pentru a arăta că preţuim mai mult pe unul decât pe celălalt. (Refl.) A nu se da pe cineva = a se considera superior cuiva. (Refl.; rar) A nu se da pentru mult = a se declara mulţumit cu... ♦ A oferi, a plăti. 7. A vinde. Cum dai merele? 8. A jertfi, a sacrifica. ♢ Expr. A-şi da viaţa = a-şi jertfi viaţa din devotament (pentru cineva sau pentru ceva). Îmi dau capul, spune cineva pentru a-şi arăta deplina certitudine asupra unui lucru. 9. A arunca, a azvârli. Să dai sticlele astea sparte la gunoi. ♢ Expr. A da (pe cineva sau ceva) dracului (sau la dracu, naibii, în plata Domnului etc.) ori a-l da încolo = a nu voi să ştie (de cineva sau de ceva), a renunţa la... A da pe gât (sau peste cap) = a bea (lacom, dintr-o dată, în cantităţi mari). ♦ A trimite sau a aşeza pe cineva într-un loc pentru o anumită îndeletnicire. L-a dat la şcoală. ♦ A mâna, a duce un animal la păscut, la iarbă etc. 10. A aşeza, a orienta ceva într-un anumit mod, poziţie sau direcţie. Îşi dăduse pe ochi pălăria rotundă. ♢ Expr. A da la (sau într-o) o parte = a îndepărta. A da uşa (sau poarta etc.) de perete = a împinge în lături, a deschide larg uşa (sau poarta etc.). A da (ceva) peste cap = a) a lucra superficial; b) a nimici, a distruge, a desfiinţa. 11. (În expr. şi loc.) A da pe piatră = a ascuţi. A da la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei. A da găuri = a găuri. (Reg.; despre ţesături) A da în undă = a spăla, a clăti. A da lecţii (sau meditaţii) = a preda lecţii în afara şcolii. A da o telegramă = a expedia o telegramă. A da la ziar = a publica sau a face să se publice în ziar. A da la lumină (sau la iveală, în vileag etc) = a descoperi, a arăta; a publica o scriere. A da viaţă = a naşte; a făuri; fig. a anima, a însufleţi. A da însemnătate = a acorda atenţie. A-şi da (cu) părerea = a-şi expune punctul de vedere. A da foc = a aprinde. A da bici = a lovi cu biciul; fig. a grăbi, a zori. A da la mână = a pune la dispoziţia cuiva, a înmâna cuiva ceva. A da o luptă, o bătălie = a purta o luptă, o bătălie; (refl., despre lupte) a se desfăşura. A da un spectacol = a reprezenta un spectacol. A da (pe cineva) dezertor = a face cunoscut în mod oficial că cineva este dezertor. A da gata = a termina, a lichida; a impresiona puternic, a cuceri (pe cineva). 12. (Despre sol, plante, animale etc.) A produce, a face. ♦ (Despre oameni) A produce, a crea. ♢ Expr. A da un chiot, un strigăt etc. = a scoate, a emite un chiot, un strigăt etc. 13. A provoca, a prilejui, a cauza. 14. (Urmat de verb ca: „a cunoaşte”, „a înţelege” etc. la conjunctiv sau la moduri nepredicative) A îngădui, a permite, a lăsa. ♢ Expr. A-i da (cuiva) mâna să... = a dispune de mijloace materiale pentru a..., a avea posibilitatea să...; a-i veni (cuiva) bine la socoteală, a-i conveni (cuiva). 15. (Despre Dumnezeu, soartă, noroc etc.) A rândui, a destina, a sorti. ♢ Expr. Ş-apoi dă, Doamne, bine! = apoi a fost straşnic! Ce-o (sau cum a) da târgul şi norocul = cum se va nimeri. (Bine că) a dat Dumnezeu! = în sfârşit, în cele din urmă. ♦ Intranz. (În practicile superstiţioase; în expr.) A da în cărţi (sau cu cărţile) = a prezice viitorul. 16. (Împreună cu obiectul formează locuţiuni verbale) A da sfaturi = a sfătui. A da răspuns = a răspunde. A-şi da sfârşitul (sau sufletul, duhul sau obştescul sfârşit) = a muri. A da raportul = a raporta. ♢ Expr. A da (un) examen = a susţine un examen în faţa unui examinator; fig. a trece cu succes printr-o încercare. A da seamă (sau socoteală) = a răspunde de ceva. A-şi da seama = a se lămuri, a pricepe. II. Intranz. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din” sau „cu”) A face o mişcare (repetată) conştientă sau reflexă. Dă din mâini. ♢ Expr. A da din umeri = a înălţa din umeri în semn de nedumerire, de neştiinţă, de nepăsare. A da din gură = a vorbi mult. ♦ Intranz. şi tranz. A o ţine întruna, a nu se mai opri (din mers, din vorbă etc.). ♢ Expr. (Intranz.; fam.) Dă-i cu..., se spune pentru a arăta o succesiune de acţiuni. 2. A spăla, a unge, a vopsi, cu... 3. A lovi, a izbi, a bate. ♢ Expr. (Despre două sau mai multe persoane) A-şi da cu cotul sau (tranz.) a-şi da coate = a (se) atinge cu cotul pentru a(-şi) atrage atenţia, a-şi face semne. A-i da (cuiva) peste nas = a pune pe cineva la locul lui printr-o vorbă usturătoare. A da (cuiva sau la ceva) cu piciorul = a respinge (pe cineva sau ceva); a scăpa un prilej favorabil. ♢ Tranz. I-a dat o palmă. ♦ A trage cu o armă de foc. Am învăţat să dau cu puşca. ♦ A se lovi, a se atinge (de ceva), a ajunge până la... Calul fugea de da cu burta de pământ. 4. (Urmat de determinări locale sau modale) A se duce către..., a o lua, a porni spre..., a apuca. ♢ Expr. A da încolo, încoace (sau pe ici, pe colo, la deal, la vale) = a merge de colo până colo; fig. a se frământa, a încerca în toate chipurile. A nu şti încotro să (sau, tranz., s-o) deie (sau dea) = a nu şti ce să mai facă, cum să mai procedeze. (Tranz.) A o da pe... = a nu o aduce altfel, a o întoarce, a o schimba. ♦ A se abate, a trece (pe la...). ♢ Expr. A-i da cuiva ceva în (sau prin) gând (sau cap, minte) = a-i veni sau a-i trece cuiva ceva prin gând (sau prin cap, minte). 5. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de” sau „peste”) A ajunge la..., a găsi, a afla, a întâlni. ♢ A da de fund = a ajunge până în fund; p. ext. a ajunge la capăt, la sfârşit1. A-i da (cuiva) de urmă = a găsi pe cel căutat. A da de dracu = a o păţi. A da de ruşine (sau de necaz, de primejdie etc.) = a întâmpina o ruşine (sau un necaz etc.) ♦ Tranz. (Reg.) A prinde de veste, a băga de seamă, a observa. 6. (Despre o nenorocire, un necaz etc.) A veni peste cineva pe nepregătite; a-l surprinde. 7. (Despre oameni) A ajunge într-un anumit punct, a nimeri într-un anumit loc; (despre drumuri) a se împreuna cu alt drum, a ajunge la... ♦ (Despre terenuri, locuri) A se întinde până la... ♦ (Despre ferestre, uşi, încăperi etc.) A avea vederea spre..., a se deschide spre... 8. A nimeri în..., a intra, a cădea în... ♢ Expr. A da în gropi (de prost ce e) = a fi foarte prost. ♦ (Despre păr) A intra, a ajunge în... Îi dă părul în ochi. ♢ (Despre lumină) A cădea într-o direcţie oarecare. 9. (În expr.) A da în clocot (sau în undă) = a începe să fiarbă, să clocotească. A da în copt (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. (Despre frunze, muguri etc.) A ieşi, a se ivi, a apărea. ♢ Expr. A-i da (cuiva) lacrimile = a i se umezi ochii, a începe să plângă. A(-i) da (cuiva) sângele = a începe să sângereze. A da inima (sau duhul din cineva), se spune despre acela care este gata să se sufoce din cauza unui efort prea mare. ♦ (Despre lichide; determinat prin „afară” sau „pe din afară”) A ieşi afară din vas din cauza cantităţii prea mari. ♢ Expr. (Despre lichide în fierbere) A da în foc = a se umfla, a curge afară din vas. 10. (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A veni, a se lăsa, a se face. 11. A începe să..., a se apuca de...; a fi pe punctul de a..., a se pregăti să... Dă să plece. III. 1. Refl. şi intranz. (Urmat de determinări locale) A se duce, a merge, a veni. ♢ Expr. A (se) da îndărăt (sau înapoi) = a se retrage; fig. a se codi, a se sustrage de la ceva, a ezita. (Refl. şi tranz.) A (se) da jos = a (se) coborî. ♦ Refl. A se aşeza undeva. 2. Refl. şi intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep „la”) A se năpusti, a se arunca asupra cuiva. 3. Intranz. A se deda la..., a fi înclinat spre... 4. Refl. (Urmat de determinări ca: „pe gheaţă”, „de-a rostogolul”, „în leagăn” etc.) A se deplasa într-o anumită direcţie, a aluneca, a se rostogoli, a se legăna. ♢ Expr. A se da în vânt după... = a-şi da toată osteneala să obţină ceva; fig. a ţine foarte mult la cineva sau la ceva. 5. Refl. A se lua cu binele pe lângă cineva, a încerca să intre sub pielea cuiva. 6. Refl. A trece de partea sau în partea..., a se alătura cuiva, a adera la ceva. ♦ A se acomoda cu cineva, a se lua după cineva sau după ceva. 7. Refl. A se lăsa în voia cuiva; a se lăsa stăpânit, copleşit de... 8. Refl. A nu opune rezistenţă; a ceda. ♢ Expr. A se da bătut = a se lăsa convins; a ceda. ♦ (Înv. şi fam.; despre armate, cetăţi, comandanţi) A se preda, a se supune. 9. Refl. (Reg.; urmat de determinări introduse prin prep. „la” sau, rar, „spre”) A se apuca de..., a se pune... S-a dat la muncă. ♢ Expr. A se da în vorbă cu cineva = a intra în vorbă cu cineva. 10. Refl. (În expr.) A se da drept cineva = a voi să treacă drept altcineva. [Forme gramaticale: prez. ind. dau, dai, dă, dăm, daţi, dau; imperf. dădeam şi dam; perf. s. dădui (reg. dedei şi detei); m.m. ca perf. dădusem şi dasem (reg. dedesem şi detesem); prez. conjunctiv pers. 3 să dea (reg. să deie). – Lat. dare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DA3 conj. v. dar1.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DA CÁPO loc. adv. (Indică repetarea unei lucrări muzicale sau, p. ext., a unei acţiuni, operaţii din alte domenii) De la început, din nou, încă o dată. ♢ Da capo al fine, indică repetarea unei lucrări muzicale, p. ext. şi a altor acţiuni, de la început la sfârşit. – Din it. da capo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DÁRE, dări, s.f. Acţiunea de a da2. ♢ Loc. adj. (Despre oameni) Cu dare de mână = înstărit, bogat. ♦ Dare de seamă = raport, referat asupra unei activităţi, unei gestiuni etc. într-o anumită perioadă; prezentare critică a unei scrieri literare sau ştiinţifice, recenzie; relatare (în ziare) a unor fapte, întâmplări etc. Dare la semn = tragere la ţintă. Dare în judecată = chemare a unei persoane în faţa unei instanţe judecătoreşti în calitate de pârât. Dare la lumină = publicare, tipărire. Dare pe faţă (sau în vileag) = divulgare, demascare. ♦ (În evul mediu, la români) Nume generic pentru obligaţiile în bani şi în natură; impozit. – V. da2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DẤRĂ, dâre, s.f. 1. Urmă îngustă şi continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunţe etc. vărsate; p. gener. urmă. ♢ Expr. (Fam.) A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. 2. Dungă, linie; spec. dungă, rază de lumină. – Din sl. dira.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DA1 adv. 1) (atribuie celor spuse valoare afirmativă) Exact; de acord; întocmai; aşa este. ♢ Vodă da, iar Hâncu ba îi spui una, iar el îţi răspunde alta. 2) (cu sens interogativ se foloseşte pentru a căpăta răspuns la o alternativă) Aşa sau altfel? Da ori ba? 3) (la începutul unei propoziţii semnalează că vorbitorul şi-a amintit de ceva) Fiindcă a venit vorba; apropo. Da, era să uit. 4) Întru totul; exact; întocmai. /< bulg., rus., sl. da
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DA2 conj v. DAR1. /<bulg., rus., sl. da
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A DA dau 1. tranz. I. 1) A pune în posesie. ~ un caiet. ~ o bomboană. ♢ ~ bună ziua (sau bună dimineaţa, bună seara) cuiva a saluta pe cineva. 2) A pune la dispoziţie; a oferi. ~ locul său. ♢ ~ în judecată a deferi unei instanţe judecătoreşti. ~ la şcoală a trimite să înveţe. A-i ~ Dumnezeu a-i hărăzi. A dat Dumnezeu! în sfârşit; în cele din urmă. ~ cărţile a împărţi cărţile. ~ fata (după cineva) a căsători fata (cu cineva). 3) A aduce în dar; a dărui, a dona. 4) A ceda în schimbul a ceva. A dat un sac de cartofi pe unul de porumb. ♢ A-şi ~ viaţa (pentru ceva sau pentru cineva) a se jertfi. 5) (o anumită vârstă) A considera ca fiind propriu. A-i ~ 20 de ani. ♢ ~ însemnătate a acorda atenţie. A-şi ~ părerea a-şi expune punctul de vedere. 6) A oferi drept contravaloare (pentru mărfuri, munci sau servicii prestate etc.); a plăti; a achita. 7) (însărcinări, misiuni etc.) A pune (pe cineva) să îndeplinească. 8) A crea prin muncă; a produce. Uzina a dat multă producţie. 9) A îndepărta, considerând inutil; a arunca. ~ la gunoi. ♢ ~ pe gât a înghiţi. ~ (pe cineva sau ceva) dracului (sau la dracul) a renunţa la cineva sau la ceva. ~ afară a) a alunga; b) a vomita. 10) A schimba dintr-un loc în altul. Dă scaunul lângă masă. 11) A întreprinde ca tentativă; a încerca. 12) A face să se producă; a pricinui; a căuza; a produce. Gripa a dat complicaţii la rinichi. 13) (chiote, strigăte etc.) A face să se audă. 14) (concerte, spectacole etc.) A organiza şi a prezenta în faţa publicului spectator. 15) A acoperi cu un strat gros sau vârtos; a unge. 16) A atinge brusc şi cu putere; a lovi; a păli. ~ o palmă. II. (în îmbinări cu substantivele ce redau sensul verbului de acelaşi radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic): ~ greş a greşi. ~ ascultare a asculta. ~ o luptă a lupta. ~ foc a aprinde. ~ cu chirie a închiria. ~ (cu) împrumut a împrumuta. ~ răspuns a răspunde. ~ la tipar a tipări. ~ un sfat a sfătui. ~ dreptate a îndreptăţi. ~ raportul a raporta. ~ vina a învinui. ~ crezare a crede. ~ în vileag (sau la lumină) a descoperi. ~ viaţă a naşte. ~ la mână a înmâna. ~ pe faţă a demasca. 2. intranz. 1) A descărca o armă de foc. ~ cu tunul. 2) A aplica o lovitură. ~ cu pumnul. ~ cu biciul. 3) A face mişcări (repetate) conştiente (pentru a indica ceva, făcând un gest) sau reflexe. ~ din deget. ~ din cap. ♢ ~ (sau a strânge, a ridica) din umeri a face mişcarea de înălţare a umerilor ca semn al lipsei de informaţie, al încurcăturii sau al nepăsării. A(-şi) ~ cu cotul (sau din cot) a (se) atinge cu cotul pentru a atrage atenţia. 4) A se întinde până într-un anumit loc. Cărarea dă până în şosea. 5) A se opri, abătându-se din drum; a trece. Când ai să dai pe la mine? ♢ A-i ~ (sau a-i veni, a-i trece) cuiva prin gând (sau minte, cap) a-i veni o idee pe neaşteptate. 6) A ajunge pe neaşteptate (într-un loc); a cădea; a nimeri; a pica. ~ într-un şanţ. A-i ~ lumina în ochi. ♢ ~ de dracul (sau de naiba) a o păţi. 7) (despre uşi, ferestre, încăperi etc.) A fi direcţionat. 8) (despre nenorociri, necazuri etc.) A veni pe neaşteptate, pe nepregătite; a surprinde. 9) A avea loc; a se produce. Au dat îngheţurile. 10) (urmat, de obicei, de un substantiv precedat de prepoziţia în) A fi pe cale (de); a începe; a porni; a prinde. ~ în clocot. ~ în floare. ♢ ~ în foc a curge afară din vas. 11) (despre stări, anotimpuri etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a începe; a porni. Dă iarna de acum. /<lat. dare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DA mă dau intranz. 1) (urmat de un complement circumstanţial de loc) A se apropia de un anumit loc. ~ lângă masă. 2) (despre fiinţe) A se arunca cu lăcomie sau cu violenţă; a năpădi; a se năpusti; a se repezi. 3) (urmat de participii) A nu mai opune rezistenţă; a ceda. ~ învins. ~ bătut. 4) (urmat de o complinire cu prepoziţia la) A avea înclinare spre ceva; a se trage. ~ la carte. ~ la pictură. 5) A deveni adeptul unei mişcări, al unui curent ideologic etc., împărtăşindu-i ide-ile; a adera. ~ cu democraţii. ♢ ~ drept... a se prezenta drept... ~ în vânt după ceva (sau după cineva) a-i plăcea foarte mult ceva sau cineva. /<lat. dare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DA CÁPO loc. adv. 1) muz. De la început. ♢ ~ al fine repetare integrală a unei lucrări muzicale. 2) Din nou; iarăşi; încă o dată. /Cuv. it.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DÁRE dări f. 1) v. DA. ♢ ~ de seamă raport asupra unei activităţi pentru o anumită perioadă. ~ pe faţă (sau în vileag) divulgare. Cu ~ de mână înstărit; avut; bogat. 2) înv. Plată obligatorie (în bani sau în natură) vărsată de cetăţeni în bugetul statului; dajdie; impozit. /v. a da
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DÂR//Ă ~e f. 1) Urmă neîntreruptă lăsată de un obiect târât (pe pământ, pe nisip, pe zăpadă), de un lichid ce se scurge etc. 2) Şir de urme lăsate de un om sau de un animal (pe pământ, pe nisip sau pe zăpadă). 3): ~ de lumină rază de lumină proiectată în întuneric de o sursă. /<sl. dira
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
da adv. – Cuvînt care exprimă o afirmaţie. Sl. (bg., sb., cr., rus.) da (Cihac, II, 89; Tiktin), cf. alb. da, ngr. δά.
(Dicţionarul etimologic român)
da (dáu, dát), vb. – 1. A dona. – 2. A slobozi, a se desprinde de. – 3. A împărţi cărţile de joc. – 4. A atribui, a acorda. – 5. A oferi, a procura. – 6. A exprima, a comunica, a spune: a da bună ziua. – 7. A trimite,a expedia: a da o telegramă. – 8. A vinde, a pune un preţ. – 9. A oferi, a propune un preţ. – 10. A plăti, a suporta. – 11. A comanda, a însărcina. – 12. A creşte o plantă. – 13. A produce, a face, a stîrni. – 14. A căsători, a încuvinţa căsătoria unei fiice. – 15. A lovi, a pălmui, a trage. 15. bis A imprima o mişcare unui obiect sau unei persoane: a da vînt, a da afară; a da drumul. – 16. A executa o mişcare în sensul indicat de complement: a da fuga; a da înapoi; a da în lături; a da cu piciorul. 16. bis A oferi, a pune: a da faţă; a da ochi. – 17. A prezenta: a da seama. – 18. (Cu prep. cu) A se servi de un instrument, a executa o acţiune prin intermediul unui obiect: a da cu bobii. – 19. (Cu din) A mişca, a clătina: a da din cap. 20. (Cu în) A cădea: a da în şanţ; a da în gropi. – 21. (Cu în) A împinge, a pune în mişcare: a da în leagăn. 22. (Cu în) A fi pe punctul: a da în copt; a da în foc; a da în mintea copiilor. – 23. (Cu de) A se pomeni, a se găsi: a da de bine; a da de dracul. – 24. (Cu de) A provoca ceva: a da de furcă. – 25. (Cu de, drept) A (se) preface, a trece drept. – 26. (Cu peste) A lovi, a bate: a da peste nas. – 27. (Cu peste) A descoperi, a afla. – 28. (Cu în, spre, la) A comunica, a răspunde, a privi. – 29. (Cu prin, pe) A traversa, a trece peste. – 30. (Cu pe, peste) A aşeza într-un anume fel, a situa. – 31. (Cu cu) A vopsi, a acoperi. – 32. (Cu conj. să) A fi gata de, a începe, a fi pe punctul de face ceva. – 33. (În construcţia a-i da cu) A continua, a insista, a stărui, a bate la cap. – 34. (În construcţia a-i da de) A ajunge la o rezolvare, a găsi pricina. – 35. (În construcţia a o da pe) A vorbi în altă limbă, a o rupe pe altă limbă. – 36. A cădea, a surveni (vorbind despre intemperii). – 37. A ajunge, a veni. – 38. A năvăli, a se arunca, a asalta. – 39. (Refl.) A se aşeza, a se pune. – 40. (Refl.) A se preda, a se declara bătut. – 41. (Refl.) A face o mişcare (indicată de complement): a se da jos. – 42. (Refl., cu pe, în) A se dedica exercitării a ceva sau a unui sport: a se da pe ghiaţă; a se da peste cap. – 43. (Refl.) A se obişnui. – 44. (Refl.) A exista, a se afla, a se produce. – 45. (Refl.) A se apropia de, a se familiariza cu. – 46. A se dedica, a se consacra. – 47. (Refl.) A adula. – 48. (Refl., cu la) A se repezi asupra, a se năpusti. – Mr. dau, ded, didei, dare, megl. dau, dare, istr. dǫu, dǫt. Lat. dāre (Puşcariu 487; Candrea-Dens., 470; REW 2476). Prez. presupune o formă lat. *dao în loc de do, cf. Densusianu, Hlr., 155. – Der. dare, s.f. (înv., dar, cadou; acţiunea de a da; donare; farmec; bir; contribuţie, dijmă); dat, s.n. (donare; farmec, vrajă; obicei, uzanţă; activ, la un bilanţ sau buget); dătător, adj. (care dă, donator; comanditar); dătătură, s.f. (donare; vrajă; lovitură); datină, s.f. (tradiţie, obicei vechi), pare a proveni din sl. dĕdina încrucişat cu dat, cf. dedină; îndătina, vb. (a avea drept de obicei, a fi de uzanţă veche). Cf. dată, daravelă, deda, trăda.
(Dicţionarul etimologic român)
dîră (dấre), s.f. – Urmă. – Mr. dîră, megl. diră. Sl. dirá „gaură, urmă” (G. Mohl, Mél. Soc. Ling., VII, 160; Tiktin; Candrea), cf. sb. dirá, bg. dyria, slov. dira. – Der. dîri, vb. (Trans., a urmări, a adulmeca), cf. sl. dirjǫ „a merge pe urme”; dîrîi, vb. (Trans. de Nord, a zgîria), care pare a se fi încrucişat cu sl. dirati (Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)
DACÁPO loc. adv. (Muz.) De la capăt, de la început; (p. ext.) din nou, încă o dată. ♢ Dacapo al fine (indicând repetarea unei părţi dintr-o bucată muzicală) = de la început până la sfârşit. [< it. da capo].
(Dicţionar de neologisme)
da, dau v.r. (intl.) a mărturisi, a spune totul. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
dáre de seámă s. f. + prep. + s. f., g.-d. art. dării de seámă; pl. dări de seámă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
da (în opoziţie cu „nu”) adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
da vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dau, 1 pl. dăm, 2 pl. daţi, imperf. 3 sg. dădeá, perf. s. 1 sg. dădúi, 1 pl. dădúrăm, m. m. c. perf. 1 sg. dădúsem, 1 pl. dădúserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. deá; imper. neg. 2 sg. nu da; part. dat; ger. dând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
da cápo loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dáre s. f., g.-d. art. dării; pl. dări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dâră s. f., g.-d. art. dârei; pl. dâre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DA adv. desigur, fireşte, (înv. şi reg.) dar, (turcism, în Mold.) helbet. (- Ai vrea să mergi cu mine ~!)
(Dicţionar de sinonime)
DA vb. 1. v. înmâna. 2. a întinde. (Îi ~ mâna.) 3. a furniza, a oferi, a procura. (A ~ cuiva datele necesare.) 4. v. oferi. 5. v. împrumuta. 6. v. dărui. 7. v. dona. 8. v. ceda. 9. v. transmite. 10. v. atribui. 11. v. conferi. 12. v. acorda. 13. a oferi, a plăti. (Cât ~ pe marfa mea?) 14. v. restitui. 15. v. jertfi. 16. v. vinde. 17. v. deplasa. 18. v. ajunge. 19. v. abate. 20. v. nimeri. 21. v. aluneca. 22. v. întoarce. 23. v. arunca. 24. v. împrăştia. 25. v. izbi. 26. v. trage. 27. v. face. 28. v. produce. 29. v. rodi. 30. v. apărea. 31. v. scoate. 32. v. provoca. 33. v. hărăzi. 34. a îngădui, a permite. (Nu i-e oricui ~ să facă una ca asta!) 35. v. desfăşura. 36. a susţine. (A ~ mai multe concerte.) 37. v. trasa. 38. v. fâţâi. 39. v. cerne. 40. v. vopsi. 41. v. unge. 42. v. cădea. 43. v. ura.
(Dicţionar de sinonime)
DA vb. v. arunca, azvârli, întâmpla, juca, năpusti, năvăli, pomeni, precipita, preda, prezenta, repezi, reprezenta, sări, tăbărî, tălmăci, traduce, transpune, veni, zvârli.
(Dicţionar de sinonime)
DÁRE s. 1. v. trasare. 2. dare de seamă = raport, referat, situaţie, (prin Transilv.) sămădaş, (înv.) doclad, otnoşenie, tacrir, (rusism înv.) predstav-lenie. (A întocmit o ~ despre ...) 3. v. bir.
(Dicţionar de sinonime)
DÂRĂ s. 1. urmă, (reg.) şarampoi, (rar fig.) brazdă. (O ~ de sânge.) 2. v. rază.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A da ≠ a lua, a primi
(Dicţionar de antonime)
Da ≠ nu
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DA2, dau, vb. I. I. Tranz. 1. A întinde, a înmâna cuiva ceva; a oferi. ♢ Expr. A da o masă, o petrecere etc. = a oferi o masă, a organiza o petrecere etc. A(-şi) da bună ziua (sau bună seara, bineţe etc.) = a (se) saluta. ♦ A pune cuiva ceva la dispoziţie, la îndemână, a preda cuiva ceva; a-i face rost de ceva. ♢ Loc. vb. A da cu chirie = a închiria. A da cu (sau în) arendă = a arenda. A da (cu) împrumut = a împrumuta. A da înapoi = a înapoia, a restitui. A da în primire = a) a preda; b) (fam.) a muri. 2. A distribui ceea ce revine cuiva ca parte. ♢ Expr. A da ceva în (sau pe din) două = a împărţi în două părţi egale; a înjumătăţi. A(-i) da (cuiva) un număr (oarecare) de ani = a(-i) atribui cuiva o anumită vârstă; a aprecia (cu aproximaţie) câţi ani mai are cineva de trăit. ♦ A atribui, a repartiza cuiva ceva ca sarcină spre executare. A da cuiva o problemă de rezolvat. ♢ Expr. A da cuiva de lucru = a) a însărcina pe cineva cu o muncă; a procura cuiva o ocupaţie; b) a cere cuiva un mare efort. 3. A încredinţa pe cineva în seama, în paza, în grija, pe mâna cuiva. ♢ Expr. A da în judecată = a chema o persoană în faţa unei instanţe judecătoreşti în calitate de pârât. 4. A pune pe cineva în posesiunea unui lucru, a preda ceva cuiva; a-i dărui. 5. A pune pe cineva la dispoziţia cuiva. ♢ Expr. (Pop.) A da o fată după cineva (sau cuiva) sau a(-i) da cuiva de bărbat (respectiv de soţie) pe cineva = a căsători cu... 6. A renunţa la ceva sau la cineva în schimbul a..., a oferi în locul..., a schimba cu... ♢ Expr. (Fam.) A nu da pe cineva pe (sau pentru) altul, se spune pentru a arăta că preţuim mai mult pe unul decât pe celălalt. (Refl.) A nu se da pe cineva = a se considera superior cuiva. (Refl.; rar) A nu se da pentru mult = a se declara mulţumit cu... ♦ A oferi, a plăti. 7. A vinde. Cum dai merele? 8. A jertfi, a sacrifica. ♢ Expr. A-şi da viaţa = a-şi jertfi viaţa din devotament (pentru cineva sau pentru ceva). Îmi dau capul, spune cineva pentru a-şi arăta deplina certitudine asupra unui lucru. 9. A arunca, a azvârli. Să dai sticlele astea sparte la gunoi. ♢ Expr. A da (pe cineva sau ceva) dracului (sau la dracu, naibii, în plata Domnului etc.) ori a-l da încolo = a nu voi să ştie (de cineva sau de ceva), a renunţa la... A da pe gât (sau peste cap) = a bea (lacom, dintr-o dată, în cantităţi mari). ♦ A trimite sau a aşeza pe cineva într-un loc pentru o anumită îndeletnicire. L-a dat la şcoală. ♦ A mâna, a duce un animal la păscut, la iarbă etc. 10. A aşeza, a orienta ceva într-un anumit mod, poziţie sau direcţie. Îşi dăduse pe ochi pălăria rotundă. ♢ Expr. A da la (sau într-o) o parte = a îndepărta. A da uşa (sau poarta etc.) de perete = a împinge în lături, a deschide larg uşa (sau poarta etc.). A da (ceva) peste cap = a) a lucra superficial; b) a nimici, a distruge, a desfiinţa. 11. (În expr. şi loc.) A da pe piatră = a ascuţi. A da la rindea = a netezi cu ajutorul rindelei. A da găuri = a găuri. (Reg.; despre ţesături) A da în undă = a spăla, a clăti. A da lecţii (sau meditaţii) = a preda lecţii în afara şcolii. A da o telegramă = a expedia o telegramă. A da la ziar = a publica sau a face să se publice în ziar. A da la lumină (sau la iveală, în vileag etc) = a descoperi, a arăta; a publica o scriere. A da viaţă = a naşte; a făuri; fig. a anima, a însufleţi. A da însemnătate = a acorda atenţie. A-şi da (cu) părerea = a-şi expune punctul de vedere. A da foc = a aprinde. A da bici = a lovi cu biciul; fig. a grăbi, a zori. A da la mână = a pune la dispoziţia cuiva, a înmâna cuiva ceva. A da o luptă, o bătălie = a purta o luptă, o bătălie; (refl., despre lupte) a se desfăşura. A da un spectacol = a reprezenta un spectacol. A da (pe cineva) dezertor = a face cunoscut în mod oficial că cineva este dezertor. A da gata = a termina, a lichida; a impresiona puternic, a cuceri (pe cineva). 12. (Despre sol, plante, animale etc.) A produce, a face. ♦ (Despre oameni) A produce, a crea. ♢ Expr. A da un chiot, un strigăt etc. = a scoate, a emite un chiot, un strigăt etc. 13. A provoca, a prilejui, a cauza. 14. (Urmat de verb ca: „a cunoaşte”, „a înţelege” etc. la conjunctiv sau la moduri nepredicative) A îngădui, a permite, a lăsa. ♢ Expr. A-i da (cuiva) mâna să... = a dispune de mijloace materiale pentru a..., a avea posibilitatea să...; a-i veni (cuiva) bine la socoteală, a-i conveni (cuiva). 15. (Despre Dumnezeu, soartă, noroc etc.) A rândui, a destina, a sorti. ♢ Expr. Ş-apoi dă, Doamne, bine! = apoi a fost straşnic! Ce-o (sau cum a) da târgul şi norocul = cum se va nimeri. (Bine că) a dat Dumnezeu! = în sfârşit, în cele din urmă. ♦ Intranz. (În practicile superstiţioase; în expr.) A da în cărţi (sau cu cărţile) = a prezice viitorul. 16. (Împreună cu obiectul formează locuţiuni verbale) A da sfaturi = a sfătui. A da răspuns = a răspunde. A-şi da sfârşitul (sau sufletul, duhul sau obştescul sfârşit) = a muri. A da raportul = a raporta. ♢ Expr. A da (un) examen = a susţine un examen în faţa unui examinator; fig. a trece cu succes printr-o încercare. A da seamă (sau socoteală) = a răspunde de ceva. A-şi da seama = a se lămuri, a pricepe. II. Intranz. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din” sau „cu”) A face o mişcare (repetată) conştientă sau reflexă. Dă din mâini. ♢ Expr. A da din umeri = a înălţa din umeri în semn de nedumerire, de neştiinţă, de nepăsare. A da din gură = a vorbi mult. ♦ Intranz. şi tranz. A o ţine întruna, a nu se mai opri (din mers, din vorbă etc.). ♢ Expr. (Intranz.; fam.) Dă-i cu..., se spune pentru a arăta o succesiune de acţiuni. 2. A spăla, a unge, a vopsi, cu... 3. A lovi, a izbi, a bate. ♢ Expr. (Despre două sau mai multe persoane) A-şi da cu cotul sau (tranz.) a-şi da coate = a (se) atinge cu cotul pentru a(-şi) atrage atenţia, a-şi face semne. A-i da (cuiva) peste nas = a pune pe cineva la locul lui printr-o vorbă usturătoare. A da (cuiva sau la ceva) cu piciorul = a respinge (pe cineva sau ceva); a scăpa un prilej favorabil. ♢ Tranz. I-a dat o palmă. ♦ A trage cu o armă de foc. Am învăţat să dau cu puşca. ♦ A se lovi, a se atinge (de ceva), a ajunge până la... Calul fugea de da cu burta de pământ. 4. (Urmat de determinări locale sau modale) A se duce către..., a o lua, a porni spre..., a apuca. ♢ Expr. A da încolo, încoace (sau pe ici, pe colo, la deal, la vale) = a merge de colo până colo; fig. a se frământa, a încerca în toate chipurile. A nu şti încotro să (sau, tranz., s-o) deie (sau dea) = a nu şti ce să mai facă, cum să mai procedeze. (Tranz.) A o da pe... = a nu o aduce altfel, a o întoarce, a o schimba. ♦ A se abate, a trece (pe la...). ♢ Expr. A-i da cuiva ceva în (sau prin) gând (sau cap, minte) = a-i veni sau a-i trece cuiva ceva prin gând (sau prin cap, minte). 5. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de” sau „peste”) A ajunge la..., a găsi, a afla, a întâlni. ♢ A da de fund = a ajunge până în fund; p. ext. a ajunge la capăt, la sfârşit1. A-i da (cuiva) de urmă = a găsi pe cel căutat. A da de dracu = a o păţi. A da de ruşine (sau de necaz, de primejdie etc.) = a întâmpina o ruşine (sau un necaz etc.) ♦ Tranz. (Reg.) A prinde de veste, a băga de seamă, a observa. 6. (Despre o nenorocire, un necaz etc.) A veni peste cineva pe nepregătite; a-l surprinde. 7. (Despre oameni) A ajunge într-un anumit punct, a nimeri într-un anumit loc; (despre drumuri) a se împreuna cu alt drum, a ajunge la... ♦ (Despre terenuri, locuri) A se întinde până la... ♦ (Despre ferestre, uşi, încăperi etc.) A avea vederea spre..., a se deschide spre... 8. A nimeri în..., a intra, a cădea în... ♢ Expr. A da în gropi (de prost ce e) = a fi foarte prost. ♦ (Despre păr) A intra, a ajunge în... Îi dă părul în ochi. ♢ (Despre lumină) A cădea într-o direcţie oarecare. 9. (În expr.) A da în clocot (sau în undă) = a începe să fiarbă, să clocotească. A da în copt (sau în pârg) = a începe să se coacă, să se pârguiască. (Despre frunze, muguri etc.) A ieşi, a se ivi, a apărea. ♢ Expr. A-i da (cuiva) lacrimile = a i se umezi ochii, a începe să plângă. A(-i) da (cuiva) sângele = a începe să sângereze. A da inima (sau duhul din cineva), se spune despre acela care este gata să se sufoce din cauza unui efort prea mare. ♦ (Despre lichide; determinat prin „afară” sau „pe din afară”) A ieşi afară din vas din cauza cantităţii prea mari. ♢ Expr. (Despre lichide în fierbere) A da în foc = a se umfla, a curge afară din vas. 10. (Despre anotimpuri, fenomene atmosferice etc.) A veni, a se lăsa, a se face. 11. A începe să..., a se apuca de...; a fi pe punctul de a..., a se pregăti să... Dă să plece. III. 1. Refl. şi intranz. (Urmat de determinări locale) A se duce, a merge, a veni. ♢ Expr. A (se) da îndărăt (sau înapoi) = a se retrage; fig. a se codi, a se sustrage de la ceva, a ezita. (Refl. şi tranz.) A (se) da jos = a (se) coborî. ♦ Refl. A se aşeza undeva. 2. Refl. şi intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep „la”) A se năpusti, a se arunca asupra cuiva. 3. Intranz. A se deda la..., a fi înclinat spre... 4. Refl. (Urmat de determinări ca: „pe gheaţă”, „de-a rostogolul”, „în leagăn” etc.) A se deplasa într-o anumită direcţie, a aluneca, a se rostogoli, a se legăna. ♢ Expr. A se da în vânt după... = a-şi da toată osteneala să obţină ceva; fig. a ţine foarte mult la cineva sau la ceva. 5. Refl. A se lua cu binele pe lângă cineva, a încerca să intre sub pielea cuiva. 6. Refl. A trece de partea sau în partea..., a se alătura cuiva, a adera la ceva. ♦ A se acomoda cu cineva, a se lua după cineva sau după ceva. 7. Refl. A se lăsa în voia cuiva; a se lăsa stăpânit, copleşit de... 8. Refl. A nu opune rezistenţă; a ceda. ♢ Expr. A se da bătut = a se lăsa convins; a ceda. ♦ (Înv. şi fam.; despre armate, cetăţi, comandanţi) A se preda, a se supune. 9. Refl. (Reg.; urmat de determinări introduse prin prep. „la” sau, rar, „spre”) A se apuca de..., a se pune... S-a dat la muncă. ♢ Expr. A se da în vorbă cu cineva = a intra în vorbă cu cineva. 10. Refl. (În expr.) A se da drept cineva = a voi să treacă drept altcineva. [Forme gramaticale: prez. ind. dau, dai, dă, dăm, daţi, dau; imperf. dădeam şi dam; perf. s. dădui (reg. dedei şi detei); m.m. ca perf. dădusem şi dasem (reg. dedesem şi detesem); prez. conjunctiv pers. 3 să dea (reg. să deie). – Lat. dare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DA CÁPO loc. adv. (Indică repetarea unei lucrări muzicale sau, p. ext., a unei acţiuni, operaţii din alte domenii) De la început, din nou, încă o dată. ♢ Da capo al fine, indică repetarea unei lucrări muzicale, p. ext. şi a altor acţiuni, de la început la sfârşit. – Din it. da capo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DÁRE, dări, s.f. Acţiunea de a da2. ♢ Loc. adj. (Despre oameni) Cu dare de mână = înstărit, bogat. ♦ Dare de seamă = raport, referat asupra unei activităţi, unei gestiuni etc. într-o anumită perioadă; prezentare critică a unei scrieri literare sau ştiinţifice, recenzie; relatare (în ziare) a unor fapte, întâmplări etc. Dare la semn = tragere la ţintă. Dare în judecată = chemare a unei persoane în faţa unei instanţe judecătoreşti în calitate de pârât. Dare la lumină = publicare, tipărire. Dare pe faţă (sau în vileag) = divulgare, demascare. ♦ (În evul mediu, la români) Nume generic pentru obligaţiile în bani şi în natură; impozit. – V. da2.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DẤRĂ, dâre, s.f. 1. Urmă îngustă şi continuă lăsată pe pământ, pe nisip, pe zăpadă pe iarbă etc. de un obiect târât sau de o cantitate mică de lichid, de grăunţe etc. vărsate; p. gener. urmă. ♢ Expr. (Fam.) A face dâră prin barbă = a face începutul, a stabili un obicei (rău), a crea un precedent. 2. Dungă, linie; spec. dungă, rază de lumină. – Din sl. dira.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
DA1 adv. 1) (atribuie celor spuse valoare afirmativă) Exact; de acord; întocmai; aşa este. ♢ Vodă da, iar Hâncu ba îi spui una, iar el îţi răspunde alta. 2) (cu sens interogativ se foloseşte pentru a căpăta răspuns la o alternativă) Aşa sau altfel? Da ori ba? 3) (la începutul unei propoziţii semnalează că vorbitorul şi-a amintit de ceva) Fiindcă a venit vorba; apropo. Da, era să uit. 4) Întru totul; exact; întocmai. /< bulg., rus., sl. da
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DA2 conj v. DAR1. /<bulg., rus., sl. da
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A DA dau 1. tranz. I. 1) A pune în posesie. ~ un caiet. ~ o bomboană. ♢ ~ bună ziua (sau bună dimineaţa, bună seara) cuiva a saluta pe cineva. 2) A pune la dispoziţie; a oferi. ~ locul său. ♢ ~ în judecată a deferi unei instanţe judecătoreşti. ~ la şcoală a trimite să înveţe. A-i ~ Dumnezeu a-i hărăzi. A dat Dumnezeu! în sfârşit; în cele din urmă. ~ cărţile a împărţi cărţile. ~ fata (după cineva) a căsători fata (cu cineva). 3) A aduce în dar; a dărui, a dona. 4) A ceda în schimbul a ceva. A dat un sac de cartofi pe unul de porumb. ♢ A-şi ~ viaţa (pentru ceva sau pentru cineva) a se jertfi. 5) (o anumită vârstă) A considera ca fiind propriu. A-i ~ 20 de ani. ♢ ~ însemnătate a acorda atenţie. A-şi ~ părerea a-şi expune punctul de vedere. 6) A oferi drept contravaloare (pentru mărfuri, munci sau servicii prestate etc.); a plăti; a achita. 7) (însărcinări, misiuni etc.) A pune (pe cineva) să îndeplinească. 8) A crea prin muncă; a produce. Uzina a dat multă producţie. 9) A îndepărta, considerând inutil; a arunca. ~ la gunoi. ♢ ~ pe gât a înghiţi. ~ (pe cineva sau ceva) dracului (sau la dracul) a renunţa la cineva sau la ceva. ~ afară a) a alunga; b) a vomita. 10) A schimba dintr-un loc în altul. Dă scaunul lângă masă. 11) A întreprinde ca tentativă; a încerca. 12) A face să se producă; a pricinui; a căuza; a produce. Gripa a dat complicaţii la rinichi. 13) (chiote, strigăte etc.) A face să se audă. 14) (concerte, spectacole etc.) A organiza şi a prezenta în faţa publicului spectator. 15) A acoperi cu un strat gros sau vârtos; a unge. 16) A atinge brusc şi cu putere; a lovi; a păli. ~ o palmă. II. (în îmbinări cu substantivele ce redau sensul verbului de acelaşi radical cu substantivul din îmbinare sau cu echivalentul lui semantic): ~ greş a greşi. ~ ascultare a asculta. ~ o luptă a lupta. ~ foc a aprinde. ~ cu chirie a închiria. ~ (cu) împrumut a împrumuta. ~ răspuns a răspunde. ~ la tipar a tipări. ~ un sfat a sfătui. ~ dreptate a îndreptăţi. ~ raportul a raporta. ~ vina a învinui. ~ crezare a crede. ~ în vileag (sau la lumină) a descoperi. ~ viaţă a naşte. ~ la mână a înmâna. ~ pe faţă a demasca. 2. intranz. 1) A descărca o armă de foc. ~ cu tunul. 2) A aplica o lovitură. ~ cu pumnul. ~ cu biciul. 3) A face mişcări (repetate) conştiente (pentru a indica ceva, făcând un gest) sau reflexe. ~ din deget. ~ din cap. ♢ ~ (sau a strânge, a ridica) din umeri a face mişcarea de înălţare a umerilor ca semn al lipsei de informaţie, al încurcăturii sau al nepăsării. A(-şi) ~ cu cotul (sau din cot) a (se) atinge cu cotul pentru a atrage atenţia. 4) A se întinde până într-un anumit loc. Cărarea dă până în şosea. 5) A se opri, abătându-se din drum; a trece. Când ai să dai pe la mine? ♢ A-i ~ (sau a-i veni, a-i trece) cuiva prin gând (sau minte, cap) a-i veni o idee pe neaşteptate. 6) A ajunge pe neaşteptate (într-un loc); a cădea; a nimeri; a pica. ~ într-un şanţ. A-i ~ lumina în ochi. ♢ ~ de dracul (sau de naiba) a o păţi. 7) (despre uşi, ferestre, încăperi etc.) A fi direcţionat. 8) (despre nenorociri, necazuri etc.) A veni pe neaşteptate, pe nepregătite; a surprinde. 9) A avea loc; a se produce. Au dat îngheţurile. 10) (urmat, de obicei, de un substantiv precedat de prepoziţia în) A fi pe cale (de); a începe; a porni; a prinde. ~ în clocot. ~ în floare. ♢ ~ în foc a curge afară din vas. 11) (despre stări, anotimpuri etc.) A se manifesta prin primele semne caracteristice; a începe; a porni. Dă iarna de acum. /<lat. dare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE DA mă dau intranz. 1) (urmat de un complement circumstanţial de loc) A se apropia de un anumit loc. ~ lângă masă. 2) (despre fiinţe) A se arunca cu lăcomie sau cu violenţă; a năpădi; a se năpusti; a se repezi. 3) (urmat de participii) A nu mai opune rezistenţă; a ceda. ~ învins. ~ bătut. 4) (urmat de o complinire cu prepoziţia la) A avea înclinare spre ceva; a se trage. ~ la carte. ~ la pictură. 5) A deveni adeptul unei mişcări, al unui curent ideologic etc., împărtăşindu-i ide-ile; a adera. ~ cu democraţii. ♢ ~ drept... a se prezenta drept... ~ în vânt după ceva (sau după cineva) a-i plăcea foarte mult ceva sau cineva. /<lat. dare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DA CÁPO loc. adv. 1) muz. De la început. ♢ ~ al fine repetare integrală a unei lucrări muzicale. 2) Din nou; iarăşi; încă o dată. /Cuv. it.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DÁRE dări f. 1) v. DA. ♢ ~ de seamă raport asupra unei activităţi pentru o anumită perioadă. ~ pe faţă (sau în vileag) divulgare. Cu ~ de mână înstărit; avut; bogat. 2) înv. Plată obligatorie (în bani sau în natură) vărsată de cetăţeni în bugetul statului; dajdie; impozit. /v. a da
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
DÂR//Ă ~e f. 1) Urmă neîntreruptă lăsată de un obiect târât (pe pământ, pe nisip, pe zăpadă), de un lichid ce se scurge etc. 2) Şir de urme lăsate de un om sau de un animal (pe pământ, pe nisip sau pe zăpadă). 3): ~ de lumină rază de lumină proiectată în întuneric de o sursă. /<sl. dira
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
da adv. – Cuvînt care exprimă o afirmaţie. Sl. (bg., sb., cr., rus.) da (Cihac, II, 89; Tiktin), cf. alb. da, ngr. δά.
(Dicţionarul etimologic român)
da (dáu, dát), vb. – 1. A dona. – 2. A slobozi, a se desprinde de. – 3. A împărţi cărţile de joc. – 4. A atribui, a acorda. – 5. A oferi, a procura. – 6. A exprima, a comunica, a spune: a da bună ziua. – 7. A trimite,a expedia: a da o telegramă. – 8. A vinde, a pune un preţ. – 9. A oferi, a propune un preţ. – 10. A plăti, a suporta. – 11. A comanda, a însărcina. – 12. A creşte o plantă. – 13. A produce, a face, a stîrni. – 14. A căsători, a încuvinţa căsătoria unei fiice. – 15. A lovi, a pălmui, a trage. 15. bis A imprima o mişcare unui obiect sau unei persoane: a da vînt, a da afară; a da drumul. – 16. A executa o mişcare în sensul indicat de complement: a da fuga; a da înapoi; a da în lături; a da cu piciorul. 16. bis A oferi, a pune: a da faţă; a da ochi. – 17. A prezenta: a da seama. – 18. (Cu prep. cu) A se servi de un instrument, a executa o acţiune prin intermediul unui obiect: a da cu bobii. – 19. (Cu din) A mişca, a clătina: a da din cap. 20. (Cu în) A cădea: a da în şanţ; a da în gropi. – 21. (Cu în) A împinge, a pune în mişcare: a da în leagăn. 22. (Cu în) A fi pe punctul: a da în copt; a da în foc; a da în mintea copiilor. – 23. (Cu de) A se pomeni, a se găsi: a da de bine; a da de dracul. – 24. (Cu de) A provoca ceva: a da de furcă. – 25. (Cu de, drept) A (se) preface, a trece drept. – 26. (Cu peste) A lovi, a bate: a da peste nas. – 27. (Cu peste) A descoperi, a afla. – 28. (Cu în, spre, la) A comunica, a răspunde, a privi. – 29. (Cu prin, pe) A traversa, a trece peste. – 30. (Cu pe, peste) A aşeza într-un anume fel, a situa. – 31. (Cu cu) A vopsi, a acoperi. – 32. (Cu conj. să) A fi gata de, a începe, a fi pe punctul de face ceva. – 33. (În construcţia a-i da cu) A continua, a insista, a stărui, a bate la cap. – 34. (În construcţia a-i da de) A ajunge la o rezolvare, a găsi pricina. – 35. (În construcţia a o da pe) A vorbi în altă limbă, a o rupe pe altă limbă. – 36. A cădea, a surveni (vorbind despre intemperii). – 37. A ajunge, a veni. – 38. A năvăli, a se arunca, a asalta. – 39. (Refl.) A se aşeza, a se pune. – 40. (Refl.) A se preda, a se declara bătut. – 41. (Refl.) A face o mişcare (indicată de complement): a se da jos. – 42. (Refl., cu pe, în) A se dedica exercitării a ceva sau a unui sport: a se da pe ghiaţă; a se da peste cap. – 43. (Refl.) A se obişnui. – 44. (Refl.) A exista, a se afla, a se produce. – 45. (Refl.) A se apropia de, a se familiariza cu. – 46. A se dedica, a se consacra. – 47. (Refl.) A adula. – 48. (Refl., cu la) A se repezi asupra, a se năpusti. – Mr. dau, ded, didei, dare, megl. dau, dare, istr. dǫu, dǫt. Lat. dāre (Puşcariu 487; Candrea-Dens., 470; REW 2476). Prez. presupune o formă lat. *dao în loc de do, cf. Densusianu, Hlr., 155. – Der. dare, s.f. (înv., dar, cadou; acţiunea de a da; donare; farmec; bir; contribuţie, dijmă); dat, s.n. (donare; farmec, vrajă; obicei, uzanţă; activ, la un bilanţ sau buget); dătător, adj. (care dă, donator; comanditar); dătătură, s.f. (donare; vrajă; lovitură); datină, s.f. (tradiţie, obicei vechi), pare a proveni din sl. dĕdina încrucişat cu dat, cf. dedină; îndătina, vb. (a avea drept de obicei, a fi de uzanţă veche). Cf. dată, daravelă, deda, trăda.
(Dicţionarul etimologic român)
dîră (dấre), s.f. – Urmă. – Mr. dîră, megl. diră. Sl. dirá „gaură, urmă” (G. Mohl, Mél. Soc. Ling., VII, 160; Tiktin; Candrea), cf. sb. dirá, bg. dyria, slov. dira. – Der. dîri, vb. (Trans., a urmări, a adulmeca), cf. sl. dirjǫ „a merge pe urme”; dîrîi, vb. (Trans. de Nord, a zgîria), care pare a se fi încrucişat cu sl. dirati (Candrea).
(Dicţionarul etimologic român)
DACÁPO loc. adv. (Muz.) De la capăt, de la început; (p. ext.) din nou, încă o dată. ♢ Dacapo al fine (indicând repetarea unei părţi dintr-o bucată muzicală) = de la început până la sfârşit. [< it. da capo].
(Dicţionar de neologisme)
da, dau v.r. (intl.) a mărturisi, a spune totul. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
dáre de seámă s. f. + prep. + s. f., g.-d. art. dării de seámă; pl. dări de seámă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
da (în opoziţie cu „nu”) adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
da vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dau, 1 pl. dăm, 2 pl. daţi, imperf. 3 sg. dădeá, perf. s. 1 sg. dădúi, 1 pl. dădúrăm, m. m. c. perf. 1 sg. dădúsem, 1 pl. dădúserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. deá; imper. neg. 2 sg. nu da; part. dat; ger. dând
(Dicţionar ortografic al limbii române)
da cápo loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dáre s. f., g.-d. art. dării; pl. dări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
dâră s. f., g.-d. art. dârei; pl. dâre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
DA adv. desigur, fireşte, (înv. şi reg.) dar, (turcism, în Mold.) helbet. (- Ai vrea să mergi cu mine ~!)
(Dicţionar de sinonime)
DA vb. 1. v. înmâna. 2. a întinde. (Îi ~ mâna.) 3. a furniza, a oferi, a procura. (A ~ cuiva datele necesare.) 4. v. oferi. 5. v. împrumuta. 6. v. dărui. 7. v. dona. 8. v. ceda. 9. v. transmite. 10. v. atribui. 11. v. conferi. 12. v. acorda. 13. a oferi, a plăti. (Cât ~ pe marfa mea?) 14. v. restitui. 15. v. jertfi. 16. v. vinde. 17. v. deplasa. 18. v. ajunge. 19. v. abate. 20. v. nimeri. 21. v. aluneca. 22. v. întoarce. 23. v. arunca. 24. v. împrăştia. 25. v. izbi. 26. v. trage. 27. v. face. 28. v. produce. 29. v. rodi. 30. v. apărea. 31. v. scoate. 32. v. provoca. 33. v. hărăzi. 34. a îngădui, a permite. (Nu i-e oricui ~ să facă una ca asta!) 35. v. desfăşura. 36. a susţine. (A ~ mai multe concerte.) 37. v. trasa. 38. v. fâţâi. 39. v. cerne. 40. v. vopsi. 41. v. unge. 42. v. cădea. 43. v. ura.
(Dicţionar de sinonime)
DA vb. v. arunca, azvârli, întâmpla, juca, năpusti, năvăli, pomeni, precipita, preda, prezenta, repezi, reprezenta, sări, tăbărî, tălmăci, traduce, transpune, veni, zvârli.
(Dicţionar de sinonime)
DÁRE s. 1. v. trasare. 2. dare de seamă = raport, referat, situaţie, (prin Transilv.) sămădaş, (înv.) doclad, otnoşenie, tacrir, (rusism înv.) predstav-lenie. (A întocmit o ~ despre ...) 3. v. bir.
(Dicţionar de sinonime)
DÂRĂ s. 1. urmă, (reg.) şarampoi, (rar fig.) brazdă. (O ~ de sânge.) 2. v. rază.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A da ≠ a lua, a primi
(Dicţionar de antonime)
Da ≠ nu
(Dicţionar de antonime)