dascăl dex - definiţie, sinonime, conjugare

dascăl

[Sinonime]
DÁSCĂL, dascăli, s.m. 1. (Înv.) Învăţător (la ţară); p. ext. profesor. ♦ (Rar) Om de ştiinţă; învăţat, savant. 2. Fig. Iniţiator sau propagator al unei doctrine; îndrumător într-un anumit domeniu. 3. Cântăreţ de biserică, diac, psalt, cantor. – Din bg., scr. daskal, Cf ngr. d i d á s k a l o s.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

DÁSCĂL ~i m. 1) Cântăreţ în biserică; psalt. 2) înv. Invăţător (la ţară). 3) fig. Îndrumător într-un anumit domeniu. 4) fig. Propagator al unei concepţii, învăţături. /< bulg., sl. daskal
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

dáscăl (dáscăli), s.m. – 1. Institutor, profesor. – 2. Cantor. – Var. dascal, (înv.) didascal. Mr., megl. dascal. Ngr. δάσϰαλος, din gr. διδάσϰαλος (Cihac, II, 654; Murnu 16; Tiktin; Gáldi 172; Candrea; Scriban); cf. alb. dhaskalj, bg., sb. daskal (Vasmer, Gr., 51). – Der. dăscălaş, s.m. (dim. peiorativ al lui dascăl); dăscăleci, s.m. (dăscălaş); dăscălesc, adv. (profesoral; didactic); dăscăleşte, adv. (în mod didactic); dăscăliţă, s.f. (învăţătoare; nevastă de dascăl); dăscălime, s.f. (mulţime de dascăli); dăscălicesc, adj. (erudit); dăscălie, s.f. (instrucţie, învăţătură; ştiinţă; profesiunea de dascăl); dăscăli, vb. (a sfătui, a călăuzi; a orienta; a dojeni, a face observaţii; a plictisi cu discursuri, a ţine predici).
(Dicţionarul etimologic român)

dáscăl s. m., pl. dáscăli
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
DÁSCĂL s. 1. v. profesor. 2. v. învăţător. 3. v. institutor. 4. (BIS.) cântăreţ, diac, paracliser, psalt, ţârcovnic, (Transilv.) cantor, făt, (înv.) eclisiarh, grămătic. (~ul îl ajută pe preot la oficierea slujbei.)
(Dicţionar de sinonime)

DÁSCĂL s. v. călăuză, îndrumător, povăţuitor, preceptor, sfătuitor, sfetnic.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: da das dasc dasca

Cuvinte se termină cu literele: al cal scal ascal